Să tot fi fost pe la împlinirea a 1001 de nopți în jilțul maistorului de urbe, când devenise deja limpede ca lumina zilei că făuritorul de basme aciuit pe la noi se va întrece nu doar pe sine, până să-și termine mandatul, ci întreaga suflare de Șeherezade și Munchauseni ce-și încercaseră până acum norocul la sucit de minți.
Nu mai era nevoie să numeri în nopți de cazare succesul Capitalei Culturale la turiști… Că, uite, oricum nu iese milionul, iar în mentalul colectiv se așezase déjà faptul că am avut mai mulți turiști la Timișoara într-un an banal de dinaintea pandemiei. „A fost odată, ca niciodată” devine chestie de veșnicie în ceea ce te privește abia după seara asta de încheiere a Capitalei Culturale!
De parcă declarația aia de îndrăgosteală pe care ți-a făcut-o Viorica Rudăreasa în concertul de deschidere a râmat karmele după happy-end tot anul ăsta, uite că zeii trasului cu arcul prin inimioare s-au pus pe șotii: ți-au înfipt-o în destin pe Delia. Ca pe ceva mai tare ca fierul și sorcova, că tot e sezon!
Băi, băiatule, te-ai împlinit: ești déjà în istorie! L-ai brenduit irefutabil pe Dominciunel. Nimeni nu a reușit să-și bată joc de timișoreni în halul ăsta până la tine!
Schelele cu frunze, înfipte-n drum pe sute de mii de euro sub pretext de cultură, zecile de milioane de euro jecmănite din banii noștri prin scenariul Colterm și alte scamatorii, programul Capitalei ăsteia care a reușit performanța de a reflecta nimic din sufletul orașului, gunoaiele care ne înghit și transportul în comun praf și pulbere, în timp ce te lauzi ridicol cu „reușite” imaginare, sunt tot atâtea motive să băgăm un „Lasă-ne, lasă-neeee” ca la galerie. După asta de început al lui decembrie, sunt convins că ne-ai putea răspunde, tupeist ca de obicei, cu un „Și să se știe, în lung și-n lat/ Că întotdeauna fruncea…da,da,da, Oțelu` e viața mea”! De ce nu, chiar la comemorarea Revoluției. Flancat de gașca idioților tăi utili, că ăia ar izbucni și atunci în osanale. Însă știu că vei face frumos, ca un neo-marxist bine fărbuit și formatat, jucându-ți rolul de anti-comunist sadea la ceasuri alese.
Dincolo de pamflet și de alte triste amintiri strânse în ăstia treia ani, recunosc: ești ca un Făt-Frumos, faci la trimestru cât alții într-un an cu ăștia vreo 25 000 de lei pe lună. O avere într-un mandat, din banii noștri. Scuipă-n sân, spune mulțam că-ți intră și pe la vechime sau șomaj și bagă un „sărna” în gând lui Caragiale, că ți-a făcut în perfectă anticipare, pe gratis, portretul. Ne cam costă, dar ne-om reveni: drum bun nach Hause, Dominciunel!