Rostul vieții

Rostul vieții

Când am avut șase ani, tata m-a chemat în oborul găinilor. Ținea în mână un Iagod (dud). Îl adusese de la Arneg, locul nostru drag de lângă pădure. Îl scosese la răsăritul soarelui și l-a adus, ca să ne înfrățească. Am pășit către Tata, care zâmbea. Atât de frumos și...