Țările prospere și bine guvernate ale Europei- mă refer la Elveția, Norvegia și Islanda- au refuzat în repetate rânduri adeziunea la UE. Islanda, ieri, a refuzat până și ideea de a demara negocieri de aderare.
În schimb, la poarta UE bat insistent state sărace și corupte, ca Republica Moldova, Ucraina sau Albania.
Un stat membru al UE, cel mai sărac și cel mai prost condus din întreaga Uniune- mă refer la România- a făcut un curent politic din „pro-europenism”, deși este deja membru al UE, iar UE nu mai e deloc „pro-”, ci anti-europeană, prin eșecurile pe linie în materie de economie și, mai ales, de democrație, eșecuri de care Xi și Putin se amuză și care nu au alte explicații decât hoția, corupția, prostia și chiar demența birocraților senili care o conduc în zid, cu 200 km/h.
Referendumul din Islanda spune mult mai multe despre UE decât despre islandezi. Mai abitir spune despre România și despre „pro-europenii” care mă acuzau pe mine anul trecut că am vrut să dau o șansă UE prin demiterea prin moțiune de cenzură a Ursulei von der Leyen.
Referendumul din Islanda spune despre UE că e o gheișă bătrână, prost fardată, de disprețuit, iar nu de dorit. Iar despre România spune că majoritățile elective din ultimii 19 ani au fost populate de niște suferinzi de sindromul Stockholm, de niște victime ale răpitorilor lor politico-birocratici, care ne țin pe toți captivi.