În Washington fiind, la o masă rotundă organizată de Heritage Foundation pentru European Conservative and Reformists Group din Parlamentul European, am vrut să știu ce poziție au conservatorii americani despre anularea alegerilor prezidențiale din România, din 24 noiembrie 2024.
Am readus în atenție lovitura letală pe care statul paralel a dat-o democrației, cu mâna CCR și cu girul UE, accentuând asupra potențialului enorm de a fi repetat în oricare dintre cele 27 de state membre ale UE. Am reamintit declarația arogantă a lui Thierry Breton, ex-comisar european: „avem instrumentul legal numit DSA, deci trebuie să îl utilizăm; am făcut-o în România, o vom putea face și în Germania, dacă va fi necesar”. Nimeni din aparatul birocratic al UE, niciodată, nu l-a contrazis pe Bretton, ceea ce denotă că a vorbit știind ce face: a fost gestul de agresiune al prădătorului care își marchează teritoriul. Am reamintit, de asemenea, că România nu a reușit nici până acum, la peste un an și jumătate de la eveniment, să probeze ingerința străină în alegeri. Președintele României a mințit o întreagă lume că va publica raportul cu probele. Nici vorbă de raport, nici măcar acum…
În dezbateri s-a repetat ideea că se schimbă raportul de putere în cadrul UE și că sunt șanse bune ca alegerile de la anul, din 2027, din câteva state membre (Franța, Spania, Italia, Polonia) să aducă în primul plan forțele politice conservatoare, apropiate ca doctrină de Partidul Republican, forțe care, până acum, au fost menținute în interiorul „cordonului sanitar”.
Cu toate acestea, o justiție transformată în armă politică va putea destul de simplu să anuleze voința reală a populației votante.
Mulți lideri (in)formali ai judecătorilor s-au format profesional și au avut acces la sferele înalte ale ierarhiei puterii judecătorești pe banii, programele și ideologica ONG – urilor progresiste și globaliste, entitățile care au cimentat la putere partidele politice main-stream și birocrația mucegăită pe post. Împreună constituie statul paralel, neschimbător, existent dincolo de granițele democrației reprezentative, cea care ar trebui să fie vocea cetățenilor. Unii dintre acești judecători au fost puși cu mâna de fundațiile soroșiste în toate instanțele care contează. Prin aceste păpuși emoționale, sistemul de justiție a fost instrumentalizat. La nevoie, păpușile emoționale ale sistemului judiciar vor comutate pe modul „intervenție pentru anularea alegerilor”. Preventiv, vor fi interziși candidații, va fi eliminată propaganda politică care se opune sistemului, vor fi combătute ideile, opiniile și planurile politice dizidente. Totul va fi trecut la categoria „conținut ilegal, dăunător”. Elitele auto-mandatate de la Bruxelles, care nu vor să cedeze puterea, vor turna miliarde de euro în fact checking, vor presa Big Tech să cenzureze dizidenții, vor plăti legacy media și vor scoate din nou opoziția din teren, pentru a nu mai concura.
Am spus clar și răspicat că americanii conservatori au avut o reacție moale față de acest pericol la adresa democrației. De fapt, militanții pentru democrație prin vot și libertate de opinie din SUA au ratat șansa de a vedea în mărime naturală cea mai mare amenințare la adresa propriului sistem electoral – dacă birocrații UEropeni vor reuși, la anul, în Franța, Italia, Spania sau Polonia ceea ce au reușit în 2024 în România, „reușita” va trece foarte ușor oceanul și democrații vor fi revenit „în glorie” la putere sub numele de Kamala Harris.
România a fost, din acest punct de vedere, „sub radar” din perspectiva administrației SUA, care nu a fost suficient de fermă în reacțiile de respingere a unui asemenea act anti-democratic – asta este ceea ce a susținut, ca răspuns la întrebarea mea, Nile Gardiner, director al Thatcher Center (care face parte din conducerea Heritage Fundation).
Având în vedere riscul major de repetare a scenariului din România în anul electoral 2027, Gardiner a spus că SUA ar trebui să reacționeze, întrucât, în cazul anulării alegerilor din România, UE s-a comportat dictatorial. Conform lui Gardiner, administrația Trump consideră UE o organizație supra-statală totalitară, anti-democratică și chiar anti-europeană. UE este o super-putere regulatorie care are capacitatea de a distruge economia de piață și democrația. Scutul „democratic” european e mai mult decât cenzură: e un program politic, conceput cu scopul de a decide pe termen nelimitat cine nu poate ajunge niciodată la putere, în ciuda rezultatului alegerilor, ceea ce reduce la tăcere vocea a sute de milioane de votanți care nu mai sunt de acord cu politicile publice falimentare și dictatoriale ale acestei birocrații. Uniunea Europeană este o structură birocratică ne-aleasă de nimeni, care nu dă socoteală nimanui și care poate conduce popoarele europene către totalitarism. Gardiner a susținut că, în max 3-4 ani, ideea desființării UE, deja enunțată la nivel de an 2025, va deveni politică americană main stream.
Așa ceva ar fi greșit și periculos, dar caracterizarea actualei birocrații UEropene drept anti-europeană și cu tendințe totalitare, este corectă și ar trebui să fie de natură a schimba întreaga paradigmă a ultimilor 37 de ani.
Adevărul este că, în 1989, Comunitatea Economică Europeană, compusă din doar 10 state, cu o populație cumulată de 200 de milioane de oameni, era un super-campion economic global, care contribuia cu 23% la PIB – ul global și era un vis de libertate pentru România.
În 2026, Uniunea Europeană, cu 27 de state membre și 450 de milioane de cetățeni, a devenit un tiran care se ascunde în spatele „scutului democratic european” și în buncărul de la etajul 13 al clădirii Comisiei Europene. În 2026, UE este un liliputan economic, care mai dă doar 13% la PIB – ul global, care s-a afundat în faliment și care s-a lansat într-o cursă a înarmării care nu va duce decât la negarea totală a scopului fundamental al CEE, de la orgini: evitarea războiului între națiunile europene.