Celebrul personaj politic plantat în România direct din pepiniera „Verzilor” germani joacă tot mai tare. Sau, poate, doar mai disperat.
„Mai avem 33 de zile în care România trebuie să încheie contractele din programul SAFE. Echipa de negociere s-a mișcat foarte bine și suntem aproape de finiș – vorbim despre peste 16 miliarde de euro pentru apărarea României și a Europei”, tună și fulgeră Dominic Fritz pe pagina sa, la scurt timp după anunțul că moțiunea de cenzură a fost pusă pe roate.
Și cam jumătate din numărul ăsta de zile ar mai fi până la termenul de judecată stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul ANI- Fritz, zic. Așa, ca să nu ne încurcăm în calcule.
„Nu avem voie să ne subminăm propria echipă care lucrează pentru România nici cu moțiuni de cenzură, nici cu blocaje în parlament, nici cu atacuri publice la adresa negociatorilor. E cel mai prost moment pentru jocuri politice. SAFE este un program de patriotism” (!!!) lovește năpraznic la simțire germanul, slobozind un întreg stol de porumbei cu cioc de aramă.
Dar să-i mângâiem un pic pe drăgălașii ăștia de „porumbei”: programul SAFE de împrumuturi pentru înarmare, pe care Fritz nu-l vrea deranjat de „blocaje în parlament”, are încântătoarea calitate de a fi deja contestat de Parlamentul European la Curtea de Justiției a Uniunii Europene. Motivul e pe cât de logic, pe atât de simplu: parlamentarii europeni contestă excluderea lor din procesul de decizie, considerând ilegală utilizarea clauzei de urgență de către Consiliu pentru a aproba, complet pe lângă ei, schema de înarmare.
La fel de interesant este că programul (prezentat pe la noi ca o adevărată pleașcă-cado`, deși e vorba de bani împrumut) este refuzat de vreo opt state europene, în frunte cu Germania. Dincolo de legitimitatea pusă deja sub semnul întrebării de PE sau de observațiile referitoare la condițiile nu tocmai rezonabile ale împrumutului, se desprind acuzele de „artilerie grea”: și anume că întregul mecanism ar fi destinat alimentării complexului industrial militar german. Refuzul recent și de răsunet al Poloniei, spre exemplu, cam dintr-acolo vine.
Așadar, mulțumim din inimă partidului și mult-iubitului conducător pentru munca neobosită și efortul neprecupețit de a ne reaprinde în suflete simțirea patriotică, prin exerciții de cumințenie și plăți din bani împrumutați pentru pacifista, prin tradiție, industrie militară germană! Hai, încolonarea, „pro-europenii” și de trei ori: uraaaa, uraaaa, uraaaa, Genosee Fritz!