„Ar trebui să devenim mai atenți la acest joc de prestidigitație propagandistică, în care etichetele sunt vânturate ca într-un joc de alba-neagra: extremist, proeuropean, fascist, putinist, pro-occidental, populist, anti-occidental, naționalist, patriotism luminat, naționalism civic, iliberal, liberal, democrat, antidemocrat… Toți acești termeni aveau, la un moment dat, un sens clar, intuitiv. Nu mai au”, avertizează profesorul Paul Dragoș Aligică.
„Azi termenii își schimbă sensul și conținutul într-o manieră strategică, în funcție de obiectivele „centralei” de propagandă și ale mișcării social-politice pe care aceasta o alimentează ideologic și propagandistic… De exemplu, o mișcare sau o poziție care exprimă direct preferințele majorității- deci, în sens clasic, o manifestare a principiului democratic- poate fi etichetată drept „populistă” atunci când contravine unor agende dominante. Astfel, ceea ce era prezentat ca expresie a voinței populare devine, prin reetichetare, suspect sau delegitimat.
Conform acestei logici, avem acum în Europa o situație în care suntem aproape de pragul în care majoritatea simplă a cetățenilor să fie calificată ca extremistă!” remarcă sociologul român.
„În mod similar, poziții sau idei asociate tradițional liberalismului- cum ar fi libertatea de exprimare, limitarea intervenției statului, respectarea constitutiei sau pluralismul- pot fi reinterpretate și etichetate drept „extremiste” , “putiniste” sau chiar „fasciste”, nu pentru că și-ar fi schimbat conținutul, ci pentru că au devenit incomode în raport cu o anumită linie politic-ideologică. Recunoscând această noua realitate, este momentul să punem pe masă problema așa-numitei societăți civile și a mișcărilor pretins civice”, scrie academicianul Paul Dragoș Aligică pe pagina sa.
„Ceea ce vedem astăzi sub eticheta de „societate civilă”- inclusiv multitudinea de ONG-uri, de la cele „ale binelui” până la cele ale expertizei și progresului- face parte dintr-o nouă formulă, un nou tip de mecanism sau de mașinărie politică, care funcționează în paralel, uneori convergent, alteori divergent, cu vechiul sistem politic în care partidele și entitățile de tip profesional sau sindical erau vectorii centrali… Realitatea este că avem în față un mecanism, o structură și un fenomen de natură eminamente politică, o structură emergentă de factură politică și ideologică fără precedent în magnitudine și complexitate care operează într-o manieră netransparentă și manipulativă și, mai ales, pe baza unei agende care nu are legătură directă cu principiile democratice sau liberale”, punctează sociologul.
„Nu mai avem de-a face cu o opoziție frontală, declarată, ci cu un proces de capturare și inversare a limbajului. Noua formulă își apropriază terminologia democratică și liberală, o golește de conținut și o reutilizează ca instrument. Cu alte cuvinte, nu mai atacă democrația și liberalismul din exterior, ci operează din interiorul vocabularului lor. Se prezintă ca apărător al acestor valori, în timp ce, în fapt, le subminează”, observă profesorul universitar Paul Dragoș Aligică.
România a devenit „un caz ilustrativ pentru modul în care acest tip de structură se formează și se reproduce” și este, în acest moment, „unul dintre spațiile în care acest fenomen devine vizibil în mod precoce și distinct. Avem de-a face cu o combinație de structuri etichetate drept „societate civilă”, alimentate din două surse: una externă și una internă, legată de ceea ce este adesea numit „statul paralel”, care funcționează exact pe acest parametru specific. Distorsionează sensuri, închid gurile, acoperă cu zgomot și bruiaj, intimidează și cenzurează… În fața acestui fenomen, prima urgență este clarificarea: înțelegerea lucidă a naturii sale reale. Să înțelegem că ne confruntăm cu ceva mult mai serios și mai periculos decât încearcă să pară”, concluzionează Paul Dragoș Aligică.