Vine cu promisiuni de siguranță, plăți rapide, costuri reduse și transparență sporită pentru autorități, însă dincolo de promisiuni „euro digital” stârnește o întrebare esențială: există și perdanți ai acestei revoluții financiare?
Întrebarea s-a aflat în centrul dezbaterii organizate la Parlamentul European de eurodeputatul Gheorghe Piperea, profesor universitar și membru al grupului politic European Conservatives and Reformists (ECR). Evenimentul a reunit decidenți europeni, experți și reprezentanți ai mediului financiar, într-un dialog amplu privind implicațiile juridice, economice și sociale ale monedei digitale europene.
Eurodeputatul croat Stephen Bartulica, implicat în negocierile din Parlamentul European, a făcut o observație pe cât de simplă, pe atât de alarmantă: „Cetățenii obișnuiți nu sunt informați despre acest proiect. Intrăm pe un teritoriu neexplorat: o bancă centrală care intră pe piața de retail și concurează cu soluțiile existente. Nu știm câți oameni vor folosi efectiv euro digital și nici care vor fi efectele asupra lichidității băncilor.”
Pe de altă parte, eurodeputatul italian Giovanni Crosetto a pus accent pe dimensiunea strategică. „Nu avem o alternativă europeană reală la Visa și Mastercard, iar aceasta este o vulnerabilitate majoră. În același timp, fără un plafon clar pentru deținerile în euro digital, există riscul destabilizării sistemului bancar.”
Profesorul Gheorghe Piperea a afirmat că nu susține introducerea euro digital în forma actuală și a subliniat că rolul numerarului în economie ar trebui consolidat chiar prin protejarea plăților în „cash” la nivel constituțional, ca garanție a libertății economice și a accesului necondiționat la bani în afara infrastructurilor digitale.
„Inițiativa BCE de a introduce euro digital redistribuie putere în sistem, iar orice redistribuire produce și perdanți… Întrebarea nu este doar cine câștigă, ci mai ales cine pierde. În primul rând, pierd băncile comerciale, confruntate cu riscul unei dezintermedieri. Odată cu euro digital, cetățenii și companiile își pot muta economiile direct către banca centrală. Ce înseamnă asta pentru creditare, pentru economie, pentru stabilitate?
Cetățenii pot deveni cei mai mari perdanți prin pierderea anonimatului în plăți și creșterea supravegherii financiare. Ce se întâmplă cu statele din afara zonei euro? Nu riscăm o pierdere tăcută a suveranității monetare?” avertizează profesorul Gheorghe Piperea.
Din perspectiva dreptului financiar-bancar și a practicii contencioase, avocatul Carol Tino a subliniat că proiectul euro digital nu reprezintă doar o evoluție tehnologică a mijloacelor de plată, ci o modificare de substanță a arhitecturii juridice a banului și a raporturilor de răspundere în materia plăților. Eurodeputatul Adrian Axinia a avertizat, la rândul său: „Totul este opțional până devine obligatoriu.”
Dezbaterea găzduită de Gheorghe Piperea are loc într-un moment-cheie, în care direcția proiectului poate fi încă influențată: dosarul se află în analiza Comisiei pentru Afaceri Economice și Monetare (ECON), iar votul din Parlamentul European este așteptat în cursul anului 2026. Dacă regulamentul va fi adoptat, în 2027 este așteptată lansarea unui proiect-pilot, iar implementarea efectivă ar putea avea loc în 2029.