„Germania readuce pe agenda dezbaterii publice o idee mai veche, a unui fost președinte al Comisiei Europene, Jean Claude Junker, un tip care obișnuia să vină beat la întâlnirile oficiale… Ceva cu două viteze : Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda (și, probabil, Polonia), țări ale Europei cu viteza întâi, și restul” anunță profesorul universitar Gheorghe Piperea. Dacă până acum „UEroscepticismul era mărișor”, de-acum încolo „uniunea, în sine, se pune cu picioarele spre apus. Cu asemenea “prieteni” ai UE, ca Junker, Thiery Bretton și acest ministru neamț de finanțe, nu mai avem nevoie de dușmani”, punctează europarlamentarul român în contextul veștii care vine de la Berlin.
Profesorul Paul Dragoș Aligică face o descriere a mecanismului prin care se impun asemenea idei în societate. „Procesul începe, de regulă, cu dominația spațiului mediatic și a fluxurilor sociale de către structuri de propagandă bine constituite. Aceasta este condiția-cadru: centrala de propagandă, cu linia ei specifică, trebuie să fie dominantă pe fluxuri sau cel puțin majoritară în spațiul mediatic… Aparatul de propagandă are un obiectiv de etapă clar: să bruieze, să incapaciteze și să confuzeze, iar apoi să preia controlul asupra definirii intereselor”, notează acesta.
„Miza a fost și este însăși România, ca actor geopolitic… Mesajul este invariabil același: există o poziție naturală și corectă, iar instituția X eșuează în a o adopta- deși, „din fericire”, în interiorul ei există deja oameni care gândesc corect… Se face zgomot și agitație, se mobilizează influenceri, activiști, semnalizatori de virtute. Ei sunt „cu binele”, „cu progresul”, „cu corectitudinea”… În timp, rezultatul este eviscerarea sistematică a organizațiilor și instituțiilor sociale, politice, religioase, educaționale și economice, transformarea lor sub presiunea unor mecanisme care nu funcționează deloc întâmplător”, scrie Paul Dragoș Aligică pe pagina sa.
„România a fost gândită ca periferie și acolo va rămâne, dacă nu-și negociază locul. Afirmația nu ține de vreo teorie a conspirației. E o discuție despre structuri, putere și alegeri comode în Europa… România nu e săracă pentru că „nu știe”. E periferică pentru că a uitat ce vrea. Și s-a dezobișnuit să hotărască pentru ea însăși”, scrie pe pagina sa în acest context și profesorul Corneliu Calotă. „Vestea bună e că nu suntem condamnați să fim periferie. Într-o lume în care regulile se rescriu sub ochii noștri, e bine să ne ridicăm pe picioarele noastre. În 1989 am întârziat. Astăzi, întârzierea nu mai e prudență. E risc”, avertizează Corneliu Calotă.