„Daca doresti sa dai avânt antisemitismului, adopți o lege ca cea de azi. Rezultate garantate. Si v-o spune mostenitoarea lui Klein si Rosenfeld… Nimic nu poate justifica încălcarea dreptului la libera exprimare!” scrie judecătoarea Adriana Stoicescu pe pagina sa după votul de miercuri din Camera Deputaților. For decizional, aceasta a adoptat proiectul de lege care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002 cu 199 de voturi „pentru”, 99 „împotrivă” şi două abţineri.
Ordonanța preciza: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup”. Practic, noutatea o constituie introducerea „legionarismului” pe această listă. Nu și a comunismului, desi măsura se pretinde a fi una împotriva „extremismului”.
Doctor în științe politice, sociologie și economie, profesorul universitar Paul Dragoș Aligică lansează o analiză irefutabilă în acest context. „CE NE SPUN ȘTIINȚELE SOCIALE DESPRE ÎNCERCĂRILE DE A SUPRIMA O IDEE, UN PUNCT DE VEDERE, O OPINIE PRIN CENZURĂ ȘI INTERZICERE SUB PENALITATE?
În primul rând, ne spun că, odată ce se întâmplă acest lucru, calitatea, valoarea și conținutul opiniei în sine– valoarea ei epistemică sau normativă– sunt imediat estompate. În schimb, se pot declanșa mecanisme sociale care sporesc vizibilitatea și atractivitatea acestor opinii sau vederi cenzurate indiferent de calitatea intrinseca sau valoarea lor.
Un prim astfel de mecanism este așa-numitul „efect Streisand” – fenomenul prin care încercările de a suprima sau cenzura informații duc, paradoxal, la o amplificare a atenției publice asupra acestora. Denumit după un incident din 2003, când Barbara Streisand a încercat să blocheze publicarea unei fotografii aeriene a proprietății sale, ceea ce a generat un interes masiv pentru imaginea respectivă, acest efect ilustrează cum cenzura atrage curiozitatea și mobilizează publicul.
Interzicerea sau marginalizarea unei opinii poate astfel stârni interesul publicului, care percepe cenzura ca pe un semn că informația ascunsă este valoroasă sau „periculoasă” pentru establishment. În acest fel, cenzura devine un catalizator pentru viralizarea ideii, oferindu-i o platformă mai largă decât ar fi avut fără intervenție” scrie Paul Dragoș Aligică pe pagina sa de facebook.
„Pe această bază se dezvoltă și teoria reactanței psihologice. Formulată de psihologul Jack Brehm încă din anii ’60, această teorie afirmă că, atunci când libertatea individuală de a accesa informații sau de a exprima opinii este amenințată sau restricționată, oamenii tind să dezvolte o reacție de opoziție, devenind mai motivați să caute și să susțină exact ceea ce li se interzice.(…) Adevărata soluție, așa cum argumenta John Stuart Mill acum aproape 200 de ani, nu este suprimarea opiniilor eronate, incomode, sau abjecte ci confruntarea lor deschisă într-un spațiu al libertății de exprimare autentice. Numai astfel o societate poate filtra adevărul de eroare, întări convingerile legitime și preveni radicalizările toxice”, concluzionează profesorul Paul Dragoș Aligică.