Prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, spune că poporul român a fost salvat de-a lungul istoriei sale de un echilibru între „păstrarea dreptei cumpăniri între rezistență și conciliere” și că „popoarele care merg până la sacrificiul suprem” rămân doar în istorie.
„Avem țări în jur, și nu vreau să le numesc, care consideră că sacrificiul trebuie să meargă până la ultimul om. Nu câștigă nimic. Se pierd popoarele care merg până la sacrificiu suprem. Popoarele mici și mijlocii se pierd în istorie, își pierd rostul. Învățați la școală de goți, huni, gepizi, avari, tătari, pecenegi, cumani – s-au dus. S-au topit în alte popoare. Și noi ne vom topi, probabil. Dar nu e bine să contribuim noi la această topire”, susține cu subtilă aluzie la Ucraina, potrivit R3media, Ioan-Aurel Pop.
România este înconjurată de țări lipsite de simțul realității istorice. „Avem un popor vecin care crede (…) că lupta pentru dreptate, libertate, trebuie să meargă până în pânzele albe, până la sacrificiul final. Poporul acela împreună cu altele din jur înrudite avea vreo 23 de milioane de oameni, când și România avea 23 de milioane aproape – și cam aceeași suprafață cu noi. Noi am rămas la 240.000, aproape, de kilometri pătrați(…) poporul de care vă spun eu, țara vecină a cărei capitală a fost bombardată cândva recent, are sub 7 milioane de oameni, nu mai are ieșire la mare. Dar are orgoliu. Cred că ar trebui să învățăm din această experiență”, a subliniat Ioan-Aurel Pop în cadrul unui eveniment cu tema „Reziliența psihologică și istorică a românilor”, desfășurat la Cluj-Napoca.
Citește și: „Cumințenia pământului” și salvarea lumii românești