Select Page

Mi-am zis că primele 24 de ore or fi prea „la cald” pentru o analiză coerentă a votului la referendumul de peste Prut. Dar uite că mai trec vreo 24 și narativele rămân cam la fel de pătimaș-dirijate, cu prea puține puncte pe „i”-uri și prea mult patinaj pe lângă miezul subiectului. Așa că fac și eu niște observații.

Hai să lămurim mai întâi ce s-a supus la vot, că aici se dă cel mai tare pe lângă subiect: schimbarea unei Constituții care prevede suveranitate și neutralitate. Unde? Într-un fost stat sovietic, cu o experiență amară de „uniune” de câteva decenii. Ce se vrea? Adăugarea unor texte prin care drumul spre o altă „Uniune” devine obligatoriu. Una în care retorica și narativul seamănă din ce în ce mai izbitor cu cele din defuncta URSS.

Evident că rușii au jucat murdar în campanie, cu bani și aparatnici fără scrupule. E la mintea cocoșului că nu vor să piardă control în spatele frontului și că le convine un spațiu etern instabil între Prut și Nistru. Dar la fel de evident e că și propaganda pro-UE a turat la maxim cu promisiuni, narative înălțătoare și bani, hai să nu ne ascundem după deget! Cele două tabere și-au dat, practic, parte-n parte propagandistic. Fără ca vreuna să vină, de fapt, cu un plan concret, cu soluții clare, pe gustul și nevoia locuitorilor dintr-o țărișoară artificială, pusă cu toporul și lăsată pe hartă de cumetria Stalin-Hitler…

Odată ce conștientizezi asta, acel jumi-juma tranșat la mustață nu mai pare chiar atât de șocant. Eu nu cred că a reușit să dea mâna lungă a Moscovei atât de tare în masa Chișinăului. Cred că cei mai mulți au votat împotrivă din lehamite de „uniuni”, de teamă că vor ajunge din nou să li se joace vreun cazacioc pe cap, oricât ar părea el de fermecător și aducător a vals…

Concluziile sunt greu de tras după episodulul ăsta, am impresia că de abia a început să curgă ditamai filmul. Dar câteva certitudini se desprind. Victorioasa UE, de exemplu, a încasat de fapt o veritabilă „paliturâ crânșenă”. Că nu-i de colo să te bage sub semnul întrebării niște săraci de prin Estul Europei pe care te lauzi că-i smulgi din ghearele răului. Și oare ce replică ar putea avea mămica „unității prin diversitate” dacă găgăuzul Moscovei o răpune electoral pe moldoveanca sadea?

Apoi, Rusia nu doar că e întărâtată- a văzut pe viu ce i-a mers și ce nu din joacă, își poate perfecționa tactica și mișcările pentru decisiva de la prezidențiale și parlamentarele de peste câteva luni.

Însă cel mai grav e că populația republicii este, în acest moment, divizată și antagonizată la maxim. Cu un război la graniță, în buza unei ierni lungi și urâte din toate punctele de vedere și cu cuțitele bine ascuțite deja pe masă. Iar din asta nu se va ieși doar cu promisiuni, jocuri drăgălașe de scenă și simple explozii controlate de ritm și culoare…