Hai, că încet-încet se face lumină-n sat și încep să înțeleg ce-i cu dragostea declarată pe cât de fățiș, pe atât de pripit de către primarul Fritz pentru „cultura protestului”. Nu, nu e doar devoalare de instrumental marxist-leninist și nici simplu furt de start al campaniei electorale! Cu căciulița binișor îndesată pe cap și tras la uniformă de agricultor, în fruntea tractoarelor care au invadat joi seara parcarea din centrul orașului la invitația primarul Fritz s-a aflat nimeni altul decât Georg Bardeau, Consulul Austriei la Timișoara.
Cunoscut ca unul dintre principalii susținători ai lui Dominic Fritz, cu rol determinant în instalarea acestuia la conducerea Timișoarei, fiul contelui austriac Andreas Bardeau este „Geschäftsführer” la Banat Agri Group și controlează mii de hectare de teren agricol în județele Timiș și Caraș-Severin. În oglindă, Bardeau-senior este consul onorific al României în Austria. Ca să mai trecem în revistă un aspect simpatic, sediul companiei agricole împarte aceeași adresă cu cea a Consulatului Austriac la Timișoara.
Picanteriile din poveste ar merita un roman întreg. Capul familiei Bardeau se muta la Timişoara pe la începutul anilor 2000, devenind la un moment dat nu doar unul dintre cei mai bogaţi fermieri din România, ci și stăpân de păduri alături de familia Esterhazy din Ungaria sau afacerist imobiliar de calibru, un exemplu în acest sens fiind Banat Business Park de la Sânandrei. „Soţia mea este stră-strănepoata lui Franz Ferdinand, cel omorât la Sarajevo în 1914. În ceea ce mă priveşte, trebuie să ne întoarcem la perioada Mariei Terezia, stră-stră bunicul meu a fost un nepot al ei. Eu, ca austriac, mă simt aici în Timişoara ca acasă” mărturisea contele, în general foarte discret, într-un interviu acordat unui jurnalist apropiat publicat de Adevărul.
Revenind la spectacolul cu utilaje agricole de câteva milioane de euro pus în scenă pe regie tip „finu` și cu nașu`” în plin centrul Timișoarei, eu unul încep să ies din ceața asta care învăluia protestele. Și să înțeleg de ce nu apar ferm printre revendicări chestii vechi și cu adevărat dureroase pentru noi toți, precum pierderea controlului asupra terenurilor agricole sau condițiile care îi fac tot mai lipsiți de șansă pe agricultorii români în fața străinilor și a pieței… Luați și voi la puricat lista protestatarilor, că se vede lesne și de la Viena, Berlin sau Moscova câte nume de fermieri români încă importanți lipsesc din acțiune… În rest, tot sprijinul pentru ai noștri!
Sursa foto: Ecopolitica