Sunt în Suedia, unde în aceste zile președinția suedeză a Consiliului își prezintă prioritățile, printre care nu se află și extinderea spațiului Schengen. Suedezii au preluat de la cehi un cartof fierbinte pe care intenționează să îl înghețe în frigul polar de aici. Ei înșiși au o problemă cu migrația și sunt empatici cu austriecii. Asta o spun off the record, nu e foarte popular să arăți că susții atitudinea rasistă, xenofobă a Austriei față de o țară care nu a făcut nimic decât să execute cuminte tot ce i s-a dictat de la Bruxelles din 2007 încoace.
Asta explică și de ce echipa de comunicare a premierului suedez, Ulf Kristersson, a refuzat să îmi acorde o întrebare legată de acest blocaj, deși îmi anunțasem intenția, că așa se face la toate aceste conferințe, să știți că toate întrebările sunt cunoscute dinainte, totul este aranjat, astfel încât să fie frumos la televizor și util organizatorului. Când am recurs la ultima resursă disponibilă jurnalistului nebăgat în seamă și am întrebat premierul dacă mai acceptă o întrebare, m-a ignorat în stilul Karner și imediat mi-a tăiat microfonul doamna de la presă. Am înregistrarea. E un bun exemplu de alt pumn în gura presei. A fost un moment urât și umilitor pentru mine ca român. Ca jurnalist, sunt obișnuit cu diverse situații și oameni. Ca român, m-am simțit din nou cetățean de mâna a doua, dispensabil. Îmi amintesc de vremurile când luam lumină de la pagina Ambasada Suediei din Bucureşti / Sveriges ambassad i Bukarest, care era haioasă și făcea glumițe despre guvernanții noștri de la vremea aceea. Întotdeauna e ușor să râzi de alții, mai greu e să înghiți greșelile alor tăi. De aceea aș spune cu adresă, vorba lui Huidu, „Rușinică, Suedia!”.
Pentru că mi-am manifestat dezaprobarea față de astfel de practici și am anunțat că voi spune cum s-au întâmplat lucrurile, după multe negocieri cu echipa de comunicare, mi s-a oferit ca premiu de consolare un minut cu ministrul justiției, Gunnar Strömmer. Ministrul spune cu jumătate de gură că susține extinderea spațiului Schengen, însă ni-i pune din nou in brațe pe Karner și Nehammer, infamele noastre cunoștințe din noiembrie încoace. Și pe bulgari, care nu manifestă niciun interes pentru subiect. Colegii mei jurnaliști bulgari sunt resemnați ca nu se va întâmpla nimic din cauza crizei politice prelungite de la ei.
Nu ne rămâne decât să punem presiune în continuare. Cum? În primul rând noi, jurnaliștii trebuie să păstrăm subiectul la cald, fierbinte chiar!
În al doilea rând, săptămâna viitoare președinția suedeză își prezintă prioritățile la Strasbourg, în Parlamentul european. Mă aștept ca Rares Bogdan Maria Grapini Victor Negrescu Nicu Stefanuta Vlad Gheorghe și ceilalți europarlamentari sa le explice suedezilor care sunt pericolele adâncirii unei crize create de niște politicieni austrieci iresponsabili și antieuropeni.
În al treilea rând, Consiliul JAI informal din 25 ianuarie de la Stockholm, unde ministrul de interne, care va fi el, va trebui sa atragă atenția de asemenea asupra jocului periculos care se face și care nu e doar antiromânesc, ci e profund antieuropean.
În al patrulea rând, să urmărim și să sprijinim inițiativele lui Razvan Nicolescu, fostul ministru al energiei, care a adresat o petiție la comisia de resort a PE și face presiuni la Consiliu pentru a publica oficial motivele respingerii României astfel încât să putem da Austria în judecată la CJUE.
În al cincilea rând, să ne adunam în fața Consiliului, a Comisiei și Parlamentului la Bruxelles, să ne cerem dreptul. Unde sunt cei care organizau demonstrațiile #puiemonta și #dragnealapuscarie și #huoviorica? Le-a murit entuziasmul? Nu mai ai motivație? Nu se mai găsește nimeni să galvanizeze masele? Ia să vedem…
Notă: Imaginea a fost postată acum câțiva ani, cu ocazia Zilei Naționale a României, de către Ambasada Suediei de la București.