Autor: Mario Balint

Am fost miercuri la emisiunea prietenului meu Daniel Botgros ca să vorbesc. Cu un ceas înainte, am intrat telefonic în emisiunea prietenului Cosmin Ţîntă unde am povestit despre Korabielnîi, foarte pe scurt, pe final, pe fugă. Gura bate curul, se spunea la Lugoj, cînd eram eu mic! Dintr-o neînţelegere telefonică am confirmat faptul că la Korabielnîi ukrainenii îşi bombardează propriile blocuri cu civili. Exclus! Greşit! Am relatat chiar de acolo, din faţa blocurilor lovite de rachetele ruseşti, ce ne spuneau locatarii: cunoşteau cum merge frontul după cum erau lovite blocurile – cînd ruşii erau în ofensivă, loveau etajele superioare, pe partea stîngă, cînd erau în defensivă, rachetele cădeau în spaţiile dintre blocuri şi provocau daune etajelor inferioare. Acesta este adevărul! Orice încercare de răstălmăcire a cuvintelor mele este lipsită de sens. Nu faci carieră jurnalistică răstălmăcindu-l pe Balint. Alegeţi-vă o ţintă mai babană! Eu nu contez în ecuaţia asta! Dar, să revin…

Am fost miercuri la emisiunea prietenului meu Daniel Botgros, ca să vorbesc. Să vorbesc ca să pot să respir. Altfel, simt aşa o apăsare pe piept. Daniel RESPIRĂ public, la UBB, duminică, de la ora 17! Un roman SF pentru care îl admir sincer! Nu cred că sînt în stare să scriu despre el la fel de bine şi frumos cum a făcut-o el despre cartea mea. Dar, ce pot să spun acum, “avant la lettre”, vorba englezoiului Goethe, este că îl invidiez pentru optimismul său de a crede într-o lume viitoare, în care maşinile se contopesc cu fiinţele umane, mult dincolo de orizontul imaginaţiei noastre. Pentru mine, Daniel este deja trăitor în acel spaţio-timp golit de tarele pămîntene care ne lovesc astăzi de nu ne vedem şi ne trag de glezne în abisurile ignoranţei.

Spuneam, miercuri, că ce se întîmplă astăzi în Europa, cel puţin, din punct de vedere al discursului politic nu poate fi descris de analiza politică sau socială, ci ţine de psihiatrie şi dorinţa noastră ca specie de a face explozie. Un titlu la o televiziune de ştiri, ne anunţa că tinerii îşi doresc mai mult “şcoala vieţii” decît educaţia universitară, ceea ce poate fi interpretat ca un semn de sfîrşit de epocă. Antichitatea imperială romană s-a prăbuşit, lăsînd loc întunericului deplin al minţii omeneşti, cînd “cetăţenii” nu şi-au mai dorit să evolueze, luînd o pauză istorică pînă la Renaştere. Se pare că ne este scris să se întîmple. Este un dat! Este istorie ciclică pe care noi nu o luăm în calcul, poate doar scriitorii romanelor RESPIRĂ să o înţeleagă şi să o proiecteze, premonitoriu, în viitor.

Prefer să vorbesc cu oamenii simpli. Şi în ţară şi în misiuni. Oameni, necontaminaţi de ciuma politică revărsată peste omenire. Pe aceştia, unii i-ar putea numi chiar primitivi. Ei, însă, pot vedea în mijlocul situaţiilor, pe cînd noi, rămînem cu ochelari de cal, derutaţi de complexele şi sofisticarea noastră. “Moromeţii” întîlniţi vorbesc cu o siguranţă şi o claritate pe care noi le-am uitat de mult. Ne ascundem în spatele vorbelor goale mestecate accentuat şi fals, cabotin. Maia Sandu, exponenta unui curent care păcăleşte şi adoarme simţurile, într-un spaţiu politico-administrativ care de 30 de ani nu e capabil să-şi producă decît 10% din necesarul de enerigie electrică, dar are impresia că I se cuvine să fie ajutat la nesfîrşit, în virtutea simetriei de grai. Ajutor fără mulţumiri! Din potrivă! Vorbeşte Maia Sandu despre cum I se cuvine să intre în bordelul european, dar să rămînă fată mare cu peşte în CSI, la care nu renunţă, ca la un colac de salvare… Mă rog, vorbe!

Primitivii mei sînt primii care demască politica prost definită a României în Balcani şi în Europa. Propriile noastre răspunsuri sugerează că jucăm un joc complicat şi că nu este niciodată limpede în avantajul cui o facem. A poporului, în nici un caz! Oamenii mei simpli, direcţi şi nesofisticaţi, Moromeţii întîlniţi de mine, sînt infinit mai înţelepţi şi mai principiali decît toţi politicienii de la Bucureşti strînşi laolaltă, cu toată leaota de consilieri plătiţi regeşte. Analiza lor e de gang, dar spune lucrurilor pe nume, nu mestecă cuvinte inutil, de neînţeles. Drumul spre putere poate trece peste orice. “Colectiv”? COVID? Războaie locale? Spaime? Etica dispare cînd manipularea maselor dă în clocot. Breasla mea ştie cel mai bine ce înseamnă să-ţi vinzi sufletul, misiunea şi raţiunea publice. Rămîne doar o geacă roşie, în mulţime, ca un steag al Hoardei de aur gata să pustiască pămînturile Basarabilor, în apaluzele noastre smintite de popor contemplativ şi spărgător de seminţe în faţa blocurilor gri. Sîntem la fel de vinovaţi! Cînd toată lumea este de vină, nu mai e nimeni de vină! “Cu toţii sîntem vinovaţi”, lansa micuţul şi aprigul premier Emil Boc, sclavul perfect al licuriciului hăhăitor care a ridicat şobolănismul la rang de politică naţională, avid de băi ritualice colective!

Vorbe! Călăii acestei naţiuni se adăpostesc în spatele vorbelor iscusite. Anticii au inventat vrăjitoare pentru legatul minţilor, contemporanii au ales relaţiile publice! PEEEE-SEEE-DEEE! Puuu-tiiin! Vă amintiţi? Reuşiţi să vă decuplaţi din hipnoza cataleptică în care sînteţi prinşi şi să gîndiţi cu capul vostru? Ruşii ar trebui învinuiţi pentru nenorocirile care ne stau pe cap? “Omul gras”, vă amintiţi? Nu vă faceţi griji, ne descurcăm de minune pe cont propriu!

Dar, nu numai noi vorbim mult. Spuneam că în Europa şi SUA, de multe ori, “gura bate curul”, ca să mă întorc la popor! Întotdeauna şi pentru toate regimurile, războaiele au fost afaceri profitabile. Şi în timp ce unii numără morţii de pe cîmpurile de luptă, alţii îşi burduşesc buzunarele. Cu cît războiul este mai lung, cu atît mai mari sînt profiturile, iar profitorii roiesc în jurul războinicilor. Mult împrejur! Ca de exemplu, în România, unde profitorii crimei organizate au luat captiv statul cu instituţiile sale. De aceea ai facturi de Halloween, taxe uriaşe, camătă, dezmăţ, datorie externă plătibilă de personajele romanelor lui Daniel Botgros, salarii de mizerie etc. România este un stat captiv! O colonie! O feudă! Un spaţiu politico-geografic care nu mai înseamnă nimic şi la care se poate renunţa cu uşurinţă! Nu sîntem demni de sacrificiile înaintaşilor noştri! Dacă nu ne-a blestemat încă nimeni pentru comportamentul nostru, cred că o vor face copiii noştri! Vorbesc degeaba! Vorbesc şi alţii! Putin, de exemplu!

Ultimul discurs al lui Putin este întors pe dos și pe față de propagandişti și analiști care nu obosesc să caute inexactități, falsuri și ameninţări în tot ce a spus președintele rus, lider detaşat în topului celor mai detestați și mai vinovați lideri planetari! Un fel de Saddam Hussein dar, al cărui portret nu a fost imprimat, încă, pe hîrtie igienică, nici la Kiev, nici la Washington! Sigur, este hilar să auzi adevărurile indiscutabile rostite, din gura lui Vladimir Vladimirovici. Care a ajuns la putere pe sîngele şi sacrificiile tinerilor ruşi în Cecenia şi Daghestan, s-a menţinut cu Georgia şi Abhazia, a primit orgasmele sincere ale rusoaicelor după Crimeea şi astăzi este susţinut fără rezerve de un întreg popor euro-asiatic, sigur, mai puţin oligarhii care s-au îmbogăţit pe Rivieră! E exact ca în perioada de 20 de ani cînd vorbeam cu toţii despre terorismul islamic, preferînd să exacerbăm şi să acţionăm împotriva efectelor şi nu împotriva cauzelor care-l generează! Ne facem că nu le vedem! Că nu există! Nu vorbim despre ele!

Vladimir Putin a vorbit în cadrul sesiunii de plen a celei de-a 19-a reuniuni a Clubului Internațional de Discuții Valdai, eveniment care, în acest an, s-a concentrat în principal pe chestiuni legate de ordinea internațională, modul în care lumea se schimbă, cine se află în realitate la conducerea lumii etc, subiecte neinteresante pentru diplomaţia de la Bucureşti, cotroceniştii aflaţi în soldă, sau televiziunile de cas(t)ă! Ce a spus Putin de a supărat deonologii din Băneasa? Că ordinea internațională a fost erodată și substituită cu reguli neclare și inventate, că occidentul nu este unit, comite greșeli sistemice și escaladează situația conștient de dragul hegemoniei. A mai vorbit despre ignorarea suveranității statelor, lipsa de respect pentru tradiții și unicitatea fiecărei țări, contestarea intereselor statelor și impunerea unor reguli unice care ar pune în pericol ordinea mondială. Lumea de astăzi este condusă după o serie de reguli despre care “nu avem nicio idee cine le-a elaborat, pe ce se bazează aceste reguli sau ce se află în aceste reguli”, fapt care duce la degradarea instituțiilor globale, erodarea principiilor de securitate colectivă. În opinia liderului de la Kremlin, “așa-numitul Occident” duce “un joc cu siguranță periculos, sîngeros și murdar”, “negînd suveranitatea țărilor și popoarelor, identitatea și unicitatea acestora, călcînd în picioare interesele altor state”. (…) “Am crezut întotdeauna în puterea bunului simț. Prin urmare, sînt convins că, mai devreme sau mai tîrziu, atît noile centre ale ordinii internaționale multipolare, cît și Occidentul vor trebui să înceapă un dialog pe picior de egalitate cu privire la un viitor comun pentru noi toți și cu cît mai repede cu atît mai bine, desigur.” În finalul mesajului său, Vladimir Putin a arătat că lumea nu se confruntă cu o criză sistemică, ci una doctrinară a modelului neoliberal american care afectează ordinea internațională. “Pur și simplu nu au nimic de oferit lumii, decît să-și perpetueze dominația”

Dialog. Vorbe! Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu, de regulă menționat doar ca Montesquieu, una dintre cele mai complexe şi importante figuri ale iluminismului francez, spunea că „Responsabilii războaielor nu sînt cei care le poartă, ci cei care le-au făcut inevitabile.”

O vorbă de duh şi o observație de mare bun simț!

Dincolo de inexactități şi exagerări, dincolo de tot ce i se poate imputa lui Putin, care este un maestru în interpretarea și adaptarea regulilor după bunul său plac, arătarea perpetuă cu degetul mijlociu a liderului de la Kremlin poate fi periculoasă dacă va fi în continuare tratat exclusiv din postura de autocrat expirat și sîngeros. În discursul de acum, Putin s-a adresat publicului internaţional, celor nemulţumiţi de guvernele proprii şi de agenda impusă de la Bruxelles. A vorbit pentru cele mai sensibile şi vulnerabile zone și au fost țintite cu grijă grupurile sociale și frustrările naționale ale statelor mici și mari. Este o mostră clasică de discurs manipulator foarte bun și în același timp extrem de periculos…

Dar, la fel ca în cazul terorismului islamic care ne-a ţinut captivi 20 de ani, negarea nemulțumirilor şi frustrărilor naţionale existente este prima greșeală pe care o poate comite occidentul și guvernele naționale! Persiflarea și căutarea erorilor în discursul rostit este a doua greșeală, care îi poate împinge pe toţi cei ce sînt de altă părere decît cea corect-politică, în tabăra pro-Putin, iar a treia greşeală este să se încerce anihilarea vocilor critice şi pedalarea pe automatismul “Putin e de vină”! Găsirea justificărilor potrivite nu poate substitui rezolvarea problemelor! V-aţi prins că în România, toate cele trei greşeli au fost deja înfăptuite cu vîrf şi îndesat! Dar, atîta timp cît poporul contemplativ şi degrabă spărgătoru de seminţe acceptă, totul este posibil!

Vorbind despre Putin rămîi cu impresia că este un nebun susţinut de toţi cei din psihiatrie. În frunte cu doctorii şi asistentele blonde şi planturoase. Observaţiile lucide ale oamenilor mei simpli, primitivi chiar, arată că Putin este acordorul perfect al pianului rusesc care cîntă astăzi partitura globală. Se știe cît de delicată este într-o țară sarcina mobilizării generale pentru război. În România, tinerii nu se înghesuie nici măcar în cariera militară! Vladimir Putin o știe mai bine decît oricine, avînd deja experienţele din Caucaz, despre care am pomenit deja, motiv pentru care nu a mobilizat, pentru prima parte a “Operațiunii speciale” (ce lipsă de imaginaţie! Ar fi putut să-i spună Operation Enduring Denazification şi ar fi avut altă susţinere!), alături de forțele combinate din Donbas, doar o armată de profesioniști, forţele speciale cecene şi contractorii de la Wagner. 190.000 de luptători, aproape! Cîteva autobuze pline! Insuficient pentru a ocupa Kievul, de exemplu, care are 60 de Km diametru!

Lansînd o mobilizare generală prea devreme, sau chiar chemînd sub arme doar rezerviştii, în timp ce opinia publică rusă nu era suficient de pregătită, ar fi riscat o reacție socială și politică foarte periculoasă. Mai ales că ruşii, obişnuiţi cu multe facilităţi comerciale occidentale, vedeau cum zi de zi burgerii se scurg spre alte zări. Spre Chişinău, de exemplu! Pentru Europa Occidentală, belicoasă şi aflată pe barbiturice, ar fi fost esențial să îi menajeze pe ruși, ba chiar și pe Putin, pentru a nu crea sau consolida această „legătură patriotică” între el și poporul lui. Pentru a nu-i împinge pe ruși în brațele lui Putin! Ne-a fost imposibil să-i convingem pe ruşi că nu le sîntem duşmani, ci prieteni, că liderul lor, de la Kremlin, s-a angrenat într-o confruntare cu Occidentul paşnic etc. Or, noi am făcut exact contrariul! Şi cu asemenea convingere încît i-am convins definiv pe ruși de proiectul nostru genocidar la adresa lor! Astfel, popularitatea lui Putin a ajuns la un nivel fără precedent. Iar pacea va veni după încă o perioadă de confruntări pe teritoriul Ukrainei. Occidentul va livra arme şi tehnică, iar Vladimir Vladimirovici va face totul pentru ca războiul să nu depăşească frontierele. Apoi, se vor aşeza la masa negocierilor. Şi vor vorbi! Pentru că, pacea este inevitabilă şi ea va fi negociată de marile puteri. Vasile Dîncu avea dreptate! Deocamdată, vorbe care l-au aruncat pe scările istoriei de la Cotroceni. Al 8-lea ministru al apărării în 8 ani de mandat…

Articol publicat mai întâi pe m-security news și preluat cu acordul autorului.