Săpăturile arheologice din această toamnă scot la iveală încă o serie importantă de vestigii în așezarea dacică de la Nădrag, județul Timiș. Așezarea a fost identificată în primăvara anului 2019, când o echipă de arheologi de la Muzeul Naţional al Banatului a investigat, în baza unor indicii, posibila existenţă a unei aşezări fortificate mai vechi în vecinătatea Cetăţii medievale a Jdioarei.
Prima campanie de săpături sistematice s-a desfăşurat în 2020. Rezultatele au fost peste aşteptări, fiind identificate mai multe faze de nivelare a terasei, urmele unei clădiri dacice cu fundaţie din piatră şi un foarte generos depozit de ceramică. Măsurătorile topografice, geofizice şi materialul arheologic le-au indicat specialiștilor că au de-a face cu o locuire complexă, care cuprinde cel puţin două etape cronologice. Prima datează de la jumătatea mileniului I înaintea naşterii lui Hristos, din ceea ce arheologii denumesc prima epocă a fierului. Cel mai mult material arheologic aparţine însă perioadei clasice a epocii dacice, anunțau atunci specialiștii MNB.
Revenind și în acest an la poalele Munților Poiana Ruscă, arheologii a scos la lumină resturile unei clădiri distruse de un puternic incendiu, petrecut cel mai probabil, la sfârșitul ultimului secol dinaintea erei noastre. „Prinse între dărâmăturile antice, numeroase vase ceramice stau mărturie naturii domestice ale acestei clădiri. Multe dintre ele vor avea nevoie de mâna îndemânatică a restauratorilor pentru a putea fi readuse la forma lor inițială. Altele, mai norocoase, par ca și când ar putea fi folosite și astăzi. Pe lângă acestea, câteva fragmente de bijuterii din sticlă stau mărturie asupra bogăției de culori existente în portul zilnic al dacilor de pe aceste meleaguri”, a declarat arheologul dr. Andrei Georgescu, de la Muzeul Național al Banatului, pentru Lugoj Expres.
Specialiștii Muzeului Național al Banatului au beneficiat de ajutorul doctoranzilor de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj și al masteranzilor de la Universitatea de Vest din Timișoara, precum și de ajutorul comunității locale din satul Jdioara, reprezentată îndeosebi de Petru Eugen Bănățean Dunea și Sebastian Weiss.
Cetatea medievală a Jdioarei, din apropiere, este menţionată în anul 1320 ca cetate regală şi centru al Districtului Lugoj, unele surse indicând, însă, că ar fi fost întemeiată în secolele II-III, în timpul stăpânirii romane a Daciei. Din fortăreaţa de odinioară, astăzi este vizibilă jumătate din circumferinţa nordică şi părţi de zid lateral, cetatea fiind distrusă sub imperativele prevederilor Păcii de la Karlowitz, din 1699.