Autor: Adrian Orza

Totul e în grafic. Astăzi ne-am spălat cu aceeași perie de dinți, tot palierul. Trebuie să reducem producția de plastic pe planetă. Nu a ajuns pasta pentru toți, dar facem prin rotație. Chestia asta ne-a imunizat, am făcut deodată gripa. Așa că am scăpat de un booster din cele cinci. De când dușul e obligatoriu, cel puțin în două persoane, numărul de copii din blocul colectiv a crescut permanent. Rod al romantismului revoluționar.

Și mai avem două ființe gravide, unul la parter și alta la scara cealaltă, care vor naște trimestrul viitor. Nimeni nu mai întreabă cine sunt Părinții-1. Și aici facem cu schimbul. Oricum copiii sunt o necesitate pentru societatea de consum. Ei vor fi mai rezistenți, fiindcă vor crește la frig în case, cum zicea cu mulți ani în urmă primarul ăla ciufulit din București, fosta capitală a țării. Acum nu mai sunt capitale în Europa, nemaifiind țări. E conducere colectivă, la Davos, care dă sfaturi obligatorii. Partidele istorice sunt istorie, suntem toți neomarxiști, prin botez. Nu ca democrații ăia din China care au, culmea, 2 partide, cum aveau americanii pe vremuri, înainte să fie colonizați de afgani, care le-au adus democrația, după a doua dictatură a lui Trump.

Suntem viabili, dovadă că președintele Marii Britanii vrea înapoi in UE. Din păcate pentru ei, nu mai acceptăm extinderi. Poate doar în schimbul Portului din Liverpool…Acum suntem toți și cetățeni și birocrați și beneficiari. Practic ne reclamăm între noi. Vecinul de la 1 a fost găsit cu zacuscă și a venit potera. Evident, noi, colegii lui de multinațională am chemat-o. E undeva trimis voluntar, în Donbas, să lupte cu trupele rusești, la reeducare. Am primit de pe Amazon gândacii confiați, pe cartelă. De fermă, gust, miros, calitate într-un cuvânt. E atât de frumoasă viața! Cu ce dreacu’ o fi făcut zacuscă, nenorocitul?