Autor: Cozmin Gușă

De două zile suntem în Banat câțiva dintre membri ”Clubului de gândire GOLD”, discutăm cu oamenii interesați despre conflictul militar actual și viitorul lumii, azi vom lansa și-n Timișoara volumele din ”Războiul din Ucraina”. N-am făcut vreun efort de mediatizare a sosirii noastre aici, dar câțiva veterani ai presei și dezbaterii publice ne-au sprijinit ca lumea să afle despre discuții/conferințe, așa c-am avut parte de întâlniri cu public numeros.

Bănățenii informați, politicoși, preocupați, eleganți, au venit să afle despre ce se-ntâmplă în mod real și care sunt perspectivele. Momentele declarației de anexare a lui Putin, respectiv de semnare a cererii de aderare la NATO a lui Zelenskiy, ne-au prins exact pe durata conferinței din comuna Voiteg, cam la 30 de km de granița cu Serbia. Astfel, dezbaterea organizată de către ASOCULT s-a integrat și ca un exercițiu de comentarii la cald a ceea ce se întâmpla pe axa Moscova-Kiev, vă puteți închipui deci cam cum a urcat nivelul raționamentelor și afirmațiilor din sală (Severin, SRS, Ghilezan, Gușă Jr.). La Voiteg au fost peste 100 de oameni în sală, și-ar mai fi venit dar n-a fost loc. Multe concluzii am din cele trei ore de discuții, una merită însă expusă. Anume aceea că dezbaterile tv din ultimele 8 luni de război sunt inutile. Oamenii nu cred nimic din ce promovează public aparatul de propagandă, au cu totul altfel de întrebări despre război, soarta lumii și viitorul lor, și le caută prin discuții cum a fost cea de ieri. Asta înseamnă că groapa dintre comunicare și nevoia de informare este una adâncă, ceea ce generează un mare clivaj dpdv sociologic, semnal de alarmă serioasă pentru cei preocupați să țină sub temperatura de fierbere agitația socială. 

Românii ce vor să se informeze corect se plâng pe unde apucă de faptul că mass-media nu le mai oferă această posibilitate, cu excepția câtorva site-uri de știri și 2-3 radiouri. În mod clar nici o televiziune din grila cabliștilor nu se mai califică azi ca să îndeplinească criteriile de obiectivitate, mai există doar vreo 3-4 moderatori ce negociază din greu cu patronii lor ca să reușească să nu-și bată joc de meserie, alții s-au mutat doar în mediul online ca să-și poată face treaba corect. Desigur că e prea puțin, proporția entităților media ce ”cântă melodia preferată, plătește-mă Șefu’ să-mi placă!”, este probabil sărită de 95% din total.

Dezbaterea a avut loc într-un muzeu de porturi și obiecte populare românești, un loc minunat de spiritualitate, un cadru de discuție care pe noi ne-a impresionat (efort deosebit de câteva decenii al ASOCULT, felicitări doamnei Carmen Cazan!). Și-așa am reușit la propriu ca, pentru o după-amiază, să fim cu ”România pe tricou și-n suflet”. Din astfel de întâlniri și-ar putea lua inspirație, energie și curaj eventualii politicieni care nu mai știu de ce au ajuns în parlament sau prin funcții administrative.