Raportul Amnesty International privitor la Ucraina stârnește și la noi reacții pe „contrasensul” politicilor editoriale îmbrățișate fără abatere de presa mainstream. „De la începutul războiului armata ucraineană a folosit spațiile urbane și zonele/ instalațiile industriale drept zone fortificate pentru defensivă.(…) Problema este în lipsa de coerență: pe de o parte Kievul a ales să ducă luptele în mediul urban (o decizie corectă din punctul de vedere al eficienței), pe de altă parte tot Kievul reclamă atacarea țintelor civile. Raportul Amnesty International deranjează tocmai pentru că scoate la iveală această ipocrizie. Situația este cât se poate de clară: Ucraina este victima agresiunii ruse, însă Kievul încearcă să impună o narațiune impecabilă a propriei superiorități morale, dincolo de orice îndoială”, notează istoricul și publicistul George Damian.
„La fel, înarmarea civililor ucraineni în primele săptămâni ale războiului a fost sub un mare semn de întrebare. Sunt diverse interpretări ale convențiilor internaționale, însă un lucru e dincolo de orice îndoială: un civil înarmat va fi tratat drept combatant – adică se va trage asupra lui și ar fi destul de greu să spui că armata rusă a ucis civili ucraineni câtă vreme civilii erau înarmați.(…) Iar camuflarea trupelor în astfel de orașe s-a făcut în clădiri care ar fi trebuit exceptate de la atacuri (spitale, școli, clădiri administrative, locuințe etc.) Raportul Amnesty International aduce dovezi cât se poate de clare asupra acestor fapte. Rușii au fost îndreptățiți să atace astfel de locuri cu prezență militară ucraineană – că de multe ori informațiile au fost false, că precizia armamentului rusesc lasă de dorit, toate acestea sunt la fel de adevărate”, punctează acesta pe pagina sa de facebook.
Observațiile lui George Damian se adaugă unora la fel de ferme, lansate de politologul Alina Mungiu-Pippidi: „Libertatea cuvîntului trebuie să supraviețuiască războiului din Ucraina” scrie aceasta într-un articol publicat de Cotidianul.
„Cu toată admirația pentru devotamentul cu care ucrainenii își apără țara, cu fiecare dintre ei e un agent de propagandă care culpabiliează pe oricine se desparte de linia lor oficială, în emisiunile TV din patru țări observate de mine în acest an (toate au o mare rezervă de ucraineni, în general femei tinere, perfecte vorbitoare a limbii locale), există o limită peste care nu trebuie să trecem.(…) Țin cu adevărul. Adevărul e un bun public, de care lumea profită fără să plătească atunci cînd există, și pentru care nimeni nu e dispus să riște atunci cînd e în pericol. Fără adevăr deciziile luate de lideri se plătesc în mai multe vieți de către oamenii de rînd”, scrie Alina Mungiu-Pippidi.
Citește și: Adevărul e „mult mai complicat și uneori neplăcut”
„Torentul de furie revărsat de oficialitățile din Ucraina conține argumente de genul că raportul relativizează vinovăția, că ajută propaganda Rusiei, că dacă armata ucraineană nu se ascundea printre civili rușii ocupai Kievul.
Toate astea sunt adevărate, dar nu schimbă ce a raportat Amnesty. Rusia rămîne principalul agresor, dar ucrainenii au preferat să reziste decît să își cruțe întotdeauna civilii- nu există națiune care să nu fi supraviețuit prin sînge, deci ideea că Rusia e unica responsabilă de morțile civililor trebuie relativizată. Tehnica ucraineană se bazează pe ridicarea costurilor de imagine ale Rusiei dacă ating civili(…) Într-o zi o să aflăm adevărul despre cîți ucraineni au vrut de fapt să lupte în armată și cîți nu au avut de ales- eu știu mulți oameni tineri care încearcă să plece la studii ca să scape de armată, dar nu vorbim despre asta, ca și cum acea populație perfect asemănătoare cu noi ar fi devenit una de gladiatori. Ucraina e sublimă, dar nu e perfectă, și cu cît arestează mai mulți oameni pentru trădare vedem cum logica de război nu afectează doar tabăra cealaltă. E trist, dar e firesc. Și nu se poate ascunde.
De asta sunt solidară cu Amnesty International, al cărei raport, fără a scădea răspunderea principală a Rusiei arată încă o dată că un război nu face victime inocente fără contribuția ambelor părți și că numărul victimelor va crește și mai mult dacă nu spunem adevărul, că viețile civililor sunt demult parte din războiul de imagine care acompaniază lupta cu Rusia. Poate a un cost care merită, dar și ca să evaluăm asta adevărul trebuie cunoscut”, conchide Alina Mungiu-Pippidi.