„De ce ar susține România aderarea Republicii Moldova la UE?” se întreabă istoricul George Damian, după discursul Maiei Grigorievna (adresare folosită recent de Vladimir Putin) Sandu din Parlamentul European.
„Văd un curent general de gândire printre comentatorii din București că ar fi cumva obligatoriu pentru România să susțină aderarea Republicii Moldova la UE. Cum ar zice alde Parizianu: pe ce te bazezi? Care ar fi motivele pentru care România ar trebui să se arunce într-o cruciadă diplomatică de susținere a aderării Republicii Moldova la UE?Asta în cazul în care mai avem voie să ne gândim la chestii și să ne punem întrebări”, scrie George Damian pe pagina sa de facebook.
Nu este pentru prima oară când istoricul atrage atenția asupra discursului statalist al politicienilor ce se perindă pe la puterea de la Chișinău, în timp ce ignoră voit ideea de reunire cu România, soluție simplă, logică și eficientă de intrare în UE și deopotrivă cea mai bună și morală pentru populația românească a fostei republici sovietice constituită prin rapt teritorial. Noua sa reacție vine după încă o șarjă de „statalism” a Maiei Sandu: „Independența noastră trebuie să aibă o ancoră, iar aceasta este perspectiva clară a aderării la Uniunea Europeană… acordarea statutului de ţară candidată Republicii Moldova este decizia corectă. Locul nostru este în Uniunea Europeană”, a spus miercuri în Parlamentul European președintele Republicii Moldova.
Citește și- 27 martie: De ce nu am repeta istoria?
Într-un articol pentru publicația moldoveană Timpul, George Damian explica: „De ce nu poate avea pretenţia Republica Moldova să fie continuatoarea istoriei voievodatului medieval Moldova? Pentru că nu făcea parte din Principatul Moldovei atunci când acesta s-a unit cu Principatul Valahiei. Teritoriul actualei Republici Moldova se afla în componenţa Imperiului Rus cu statut de gubernie – un simplu teritoriu ocupat ilegal, aflat sub administrarea Moscovei, lipsit de legi proprii. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a avut pentru scurt timp rang de stat independent – fără însă să fie recunoscut la nivel internaţional. În 1918, la Chişinău a fost declarată Republica Democrată Moldova care s-a unit cu România. Simbolurile, capitalele, documentele şi mormintele voievozilor statului medieval Moldova se găsesc în România… Dacă se doreşte să se predea istoria Moldovei – atunci nu trebuie ocoliţi anii 1812, 1859, 1878, 1918, 1941. Iar dacă se ajunge la evenimentele din aceşti ani, istoria Moldovei se transformă în istoria românilor”.
Citește și: „Trenulețul” sufletului românesc zdrobește politica!
Chiar așa: de ce nu ne-am pune întrebări, de ce nu am încerca să desfacem firul „dedesubturilor” în patru? Oare cui îi este de folos tolerarea în continuare a efectelor pactului Ribbentrop-Molotov și înghițirea pe nemestecate a unui produs statal sovietic? Dar „politica de integrare” ce ar statua că poporul român poate trăi fragmentat în unități administrative ale UE și nu într-un singur stat românesc, unitar, suveran și indivizibil?