La 16 mai 1972 era inaugurat Sistemul Hidroenergetic Porţile de Fier I, cu o putere de 1050 MW în partea românească şi una echivalentă în partea iugoslavă. Lucrările la cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre şi una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa porniseră la inițiativa statului român și au durat aproape opt ani.

Amplasată la 15 kilometri în amonte de oraşul Drobeta Turnu-Severin, Centrala Porţile de Fier I are un lac de acumulare cu un volum de peste 2,2 miliarde de metri cubi, ce cuprinde Defileul Dunării (cel mai mare din Europa), până la confluența fluviului cu Tisa. Lungimea totală a barajului este de 1.278 de metri, dintre care barajul deversor are 441 de metri, căderea nominală a apei fiind de 27,17 metri. Insula Ada Kaleh și orașul vechi al Orșovei au fost înghițite de fluviu, nivelul apei crescând cu 35 de metri în amonte de baraj. Pentru realizarea uriașului proiect a fost nevoie de relocarea oamenilor din 7 localităţi de pe malul sârbesc şi 10 de pe cel românesc, amintește Nicolae Uszkai.

Citește și: „Atac direct la economia românească”!

Fiecare centrală electrică din cadrul Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I este echipată cu câte şase turbine Kaplan, greutatea unei singure turbine fiind de 3.680 tone. Investiția de sute de milioane de dolari a fost amortizată în doar doi ani. În prezent, centrala Hidroelectrica de la Porţile de Fier I are, în urma procesului de retehnologizare, o producţie de energie electrică anuală de proiect de 5.241.000 MWh în anul mediu hidrologic, ceea ce reprezintă circa 10% din producţia la nivel naţional. În plus, centrala asigură aproape jumătate din serviciile tehnologice de sistem din România. Din 1976 aici funcționează și un Muzeu care pe lângă exponatele de istorie-arheologie descoperite cu ocazia lucrărilor, găzduiește secții de Etnografie și Științele Naturii.