Pentru cei care n-au reușit să vadă dincolo de barajul de foc al propagandei de război vreme de două luni, iată că ultimele 2-3 zile mai aprind niște beculețe prin satul global, cât să se risipească negura de pe mințile naive sau prea habotnice. Bineînțeles, de pe cele suficient de mature emoțional încât să poată evada din narațiunea eroismului zelenskian față cu ultimul mare satrap al istoriei, pompată la foc continuu de propagandă.
Cei întregi la cap trebuie că s-au prins până acum de cel puțin un lucru: cu arsenal pe bandă rulantă și miliarde din bani publici care curg din Occident spre Ucraina, e clar că pacea nu prea figurează ca prioritate în agendele elitelor. Că avem, de fapt, de-a face cu etapa inițială a unui război mondial.. era un aspect ce se împiedica doar în niște bariere psihologice de percepție. Împrăștiate de evenimentele din ultimele zile.
Iată că Lloyd Austin, șeful Pentagonului, o spune clar, în faţa reprezentanţilor din 40 de ţări reuniţi la baza aeriană americană Ramstein din Germania: scopul SUA e să vadă Rusia slăbită, nu să caute pacea. Războiul din Ucraina pare soluție, nu problemă, și indică oficial o strategie pe termen lung a Statelor Unite și a aliaților: aceea de a învinge Rusia atât de decisiv pe câmpul de luptă, încât să o împiedice să mai lanseze vreodată un astfel de atac, punctează chiar presa de peste ocean. Nici acum nu se disting principalii actanți, în spatele pionilor?
Că teatrul inițial de acțiune și paradigma de început a caftului pot fi déjà depășite, ne demonstrează vânzoleala ultimelor zeci de ore dintr-un colțișor de continent înfipt, din păcate, fix în coastele noastre. Incidentele din Transnistria, încă neelucidate, vin pe fondul unui aspect prea ușor trecut cu vederea: la Kiev se ia în calcul un atac ucrainean asupra trupelor rusești de pe Nistru. Proiecția e bine ticluită, astfel că ideea e chiar aplaudată pe acolo pe unde a fost diseminată: uite, bravii ucraineni, atât de îndreptățiți să recurgă la un astfel de gest! Rezolvă singuri și problema altora… Omițându-se esențialul: operațiunile s-ar extinde într-un stat terț, care este, teoretic, și neutru! Și în care populația are legături identitare incontestabile cu România, stat membru al NATO.
Până acum, poate nu s-a observat că din ipoteza peoblemei acestui caft sunt eliminați cei opt ani de război din Donbas, de-a lungul cărora Ucraina nu a fost tocmai victimă inocentă. Poate nu la toți au ajuns afirmații ca ale lui Alvin Toffler, care puncta încă de prin 1995, în „Power shift”, că „schimbările în mare viteză ale actualității nu sunt atât de haotice sau arbitrare pe cât suntem condiționați să credem. Mișcarea, aparent browniană pentru cei mulți, evoluează pe o traiectorie dinainte stabilită. Sau convenită și imposibil de oprit.” Cu siguranță, prea puțini au citit și previziunile cutremurătoare ale profesorului Samuel Huntington din „Ciocnirea civilizațiilor. Refacerea ordinii mondiale”.
Dar de acum, unele lucruri trebuie notate și puse corect în registru. Începând din nord, unde state ca Suedia și Finlanda sunt pe punctul de a renunța la politicile lor de neutralitate militară. Sau spre centrul Europei, unde Germania renunță la abstinență militară după 75 de ani și anunță sume colosale pentru înarmare, iar în Serbia au loc demonstrații de sprijin pentru Rusia. Sau spre est, unde giganți precum India sau China sunt departe de a urma narațiunea occidentală, ba chiar au reacții potrivnice acesteia. Și, în general, în afara bulei, fiindcă de jur-împrejurul lumii multe surpize așteaptă să fie descoperite….
Citește și: Detalii șocante ale rezoluției ONU împotriva Rusiei
Fermenta de mult, acum a fost scos la scenă deschisă și îi urmărim abia episodul-pilot, oameni buni: acesta este un război mondial. În care e cumplit de greu să găsești rădăcinile binelui și răului, iar singurul lucru de căutat este pacea. Căci, ca de obicei, câțiva inși dictează de prin subterane neștiute, niște idioți utili execută, iar cei care vărsăm sânge și suferim ani în șir suntem noi, oamenii simpli…