Unii râd pe rupte, alții inundă spațiul virtual cu ropote de like-uri, echipa de PR își freacă mulțumită mâinile, cu banii timișorenilor în buzunare și lovitura de imagine bifată. Invitat duminică seara în spectacolul „Azi, la noi, cântă tot natul”, organizat de Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, primarul Dominic Fritz a urcat pe scena Filarmonicii să încânte masa.
Talent artistic este „căcălău”, vorba timișoreanului, privirea se ridică la timp din portativ și brațele se deschid larg pentru versuri-cheie precum „țara mea-i Banatul meu”. Imortalizarea decurge cu maxim succes, filmarea e insistent distribuită, să ajungă la „tăt natul”: edilul german cu soție chinezoaică ne-a cântat „Iorgovan, frumoasă floare”, acest imn neoficial al bănățenilor, ca un prinț dintr-o poveste în plină (de dichis) derulare.
Poluarea și mizeria din oraș, frigul din case, școli, spitale, amenzile de milioane și camarila proprie care încasează alte milioane sunt, parcă, din alt film. Unsă și împinsă cu meticulozitate propagandistică de la spate, „primăvara fritziană” încântă „colțul ierbii” și se face izvor de adăpat „cerbii”, „sărbători mândre se țin” cu niște caricaturi pascale prin inima orașului, „pământul ne rodește” tot mai spornic pentru alții, „țara mea-i Banatul”… lui! Cred că se răsucește Petrică Moise în mormânt, iar cei ce se ocupau de „Cântarea României” își dau palme prin vreun colț de mici ce se simt…
Oameni buni, v-a fost servit doar un episod artistic ticluit dintr-un serial în regia „Internaționalei”, realizat cu larg aport de figuranți și idioți utili. Însă pornind chiar de la acest episod ar trebui să se înțeleagă de ce Banatul nu este țara unuia ca Dominic, dincolo de faptul că nu s-a născut și nici nu a copilărit aici, după cum mai zice cântecul.
Bănățeanului nu i-a plăcut niciodată să fie luat de prost sau de slugă. Nu i-a plăcut vârâtul pe sub piele și dusul cu zăhărelul, iar pe cântăreți i-a plătit doar pentru cântat. I-au plăcut oamenii care muncesc, nu cei care tânjesc după „scamn” și fug de muncă pitulați după hârțoage prin care își pun treaba în cârca altora. I-au plăcut cei care zidesc, nu cei care nimicesc. Și nu le-au plăcut defel imperiile: s-au răsculat și împotriva turcilor, și a austriecilor, au aruncat la coș „republica bănățeană” de iz sovietic cu care îi ademenea Budapesta, au luptat prin munți și când sovieticii au pus talpa pe țară. E lesne de înțeles de ce, pentru cei care au știut să privească în noi suficient de adânc: „Este un popor strâns legat de naţionalitatea, religia şi limba sa. Bun la inimă, solidar şi ospitalier, ascultător şi respectuos faţă de legi, la care vorba bună preţuieşte mai mult decât forţa. Conservatismul românilor din Timiş şi în general al românilor din Banat mai bine s-ar putea caracteriza în modul următor: românul iartă pe femeia decăzută, el aprinde lumânare şi pentru mântuirea sufletească a celui ce a murit în spânzurătoare, îşi ridică pălăria şi în faţa sinagogii, dar niciodată nu-l iartă pe cel ce şi-a părăsit naţia, religia sau numele….” scria despre noi istoricul maghiar Borovszky Sámu.
D-aia o fi în cântecul ăsta pe care l-ai făcut marfă de PR și versul cu „Dumnezeu ne ocrotește”. Și d-aia poți să faci pe bănățeanul cât vrei tu, în aplauzele noilor brigăzi multi-culti de agitație urbană. Și să ne bagi „subliminale” melodioase despre cum te visezi „tătuc” al Banatului. S-a dumirit lumea: cântăreț ambulant ajuns în „scamn” te arăți, pentru asta vom plăti un fost gospelist șomer. Și pentru naivitatea unora dintre noi… Puteți sta p-acia, că avem colț de soare și rai pentru fiecare, dar n-o să faceți din Banat țara voastră, oricâte lovituri de imagine și moment mai scoateți la scenă. O spune chiar cântecul falsat de tine: „Toate-n viață-s trecătoare”, Dominic!
PS: Imaginile sunt spectaculoase și dincolo de scenă sau mesaj, vorbind de la sine despre partea „bună” a atât de criticatelor „moșteniri” și despre cum se face „marea presă” pe la noi. Introducerea numărului artistic al primarului este asigurată de un TVR-ist aflat de vreo 15 ani pe o funcție care „taie și spintecă” ce difuzează studioului teritorial de la Timișoara, în timp ce face concomitent bani frumoși pentru colaborarea cu Primăria. Primii pași de „fost TVR-ist” i-am făcut de îndată ce am semnalat că o astfel de colaborare intră în contradicție cu etica profesională trâmbițată oficial de TVR, fiind de natură să afecteze corecta informare a cetățeanului din banii căruia se dau salariile celor din Televiziune. Am „înfrânt” atunci cu două procese câștigate și o demisie… „Moștenirea” merge, însă, înainte!
PS2: Prea seamănă…cum să nu ne amintim, dragi tovarăși?!