La 104 ani de la Unirea Basarabiei cu România, sub imperiul conflictului din estul continentului, oficialii de la Chișinău și București îi dau de zor cu aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova, fără să sufle vreo vorbă despre calea cea mai simplă, logică și morală de a realiza acest lucru: reunirea celor două state românești. Tocmai de aceea, am selectat câteva luări de poziție ce radiografiază perfect sincopa geopolitică menținută la malurile Prutului…
„Astăzi avem un context similar cu cel din 1917-1918, context pe care l-am avut și în 1991… deși soluția Unirii este la fel de bună și astăzi ca și în 1918, politicienii și aliații lor din așa-zisa societate civilă au interzis cuvântul Unire și au condamnat 3 milioane de români dintre Prut și Nistru la teroare și sărăcie”, scrie profesorul Petrișor Peiu într-un articol publicat de Spotmedia.
„Grav este că politicienii basarabeni au rămas cu independența pe buze și după 31 de ani, neînvățând nicio lecție. Nu i-a clintit de la independență nici insecuritatea cronică, nici ruperea Transnistriei, nici falimentul economic, nimic(…) printre intelectualii importanți din România a ajuns o blasfemie să fii unionist. Dacă ai curajul să militezi pentru Unirea cu Basarabia, ești numit cu obidă naționalist și ești etichetat de către presa oficială/oficioasă drept agent al Moscovei și putinist(…) politicienii din fruntea țării mai degrabă s-ar închina cu stânga decât să rostească vreunul cuvântul „Unire”. Unii dintre cei mai caraghioși îți și explică, savant, că o eventuală menționare a reunirii cu Basarabia ar produce nemulțumirea germanilor. Da, da, a acelorași germani care s-au reunit în aplauzele întregii omeniri, în 1990” punctează necruțător analistul român în articolul 27 martie – istoria chiar s-ar putea repeta!
O analiză dureros de adevărată vine și de peste Prut, sub semnătura istoricului Anatol Țăranu. „Încercarea de a promova prin politici de stat o așa-zisă „identitate națională moldovenească”, diferită de cea românească, s-a ciocnit de dificultăți insurmontabile. Niciunei guvernări de până acum nu i-a reușit să ducă acest lucru până la capăt, chiar și URSS-ul totalitar a eșuat în această tentativă, motivul de bază fiind lipsa unei culturi naționale în jurul căreia ar fi posibil să se coaguleze identitate națională moldovenească, distinctă de cea românească. Sunt de înțeles motivele guvernanților de la Chișinău, reprezentând pe parcursul anilor diverse partide politice, de a insista pe promovarea identității naționale moldovenești separate, ea oferind temei pentru existența statului Republica Moldova, în care ei dețin funcții de stat, privilegii și pârghii economice, inclusiv de ordin corupțional”, scrie Anatol Țăranu în articolul Politica de stat și identitatea națională în Republica Moldova publicat de agenția de presă IPN. „Aberația istorică despre divizarea în moldoveni neromâni, în stânga Prutului, și moldoveni români, în dreapta Prutului, a naufragiat politica identitară în Republica Moldova, condamnând societatea moldovenească la fărâmițare internă și difuzie socială.(…) Practic, toate problemele majore ale cetățenilor moldoveni de azi se datorează viziunilor greșite ale elitei politice moldovenești privind politica identitară din ultimii treizeci de ani”, acuză Anatol Țăranu.
Câte disconcordanțe sunt încă menținute dincolo de Prut, sublinia cu ceva vreme în urmă un alt istoric. „De ce nu poate avea pretenţia Republica Moldova să fie continuatoarea istoriei voievodatului medieval Moldova? Pentru că nu făcea parte din Principatul Moldovei atunci când acesta s-a unit cu Principatul Valahiei. Teritoriul actualei Republici Moldova se afla în componenţa Imperiului Rus cu statut de gubernie – un simplu teritoriu ocupat ilegal, aflat sub administrarea Moscovei, lipsit de legi proprii. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a avut pentru scurt timp rang de stat independent – fără însă să fie recunoscut la nivel internaţional. În 1918, la Chişinău a fost declarată Republica Democrată Moldova care s-a unit cu România. Simbolurile, capitalele, documentele şi mormintele voievozilor statului medieval Moldova se găsesc în România… Dacă se doreşte să se predea istoria Moldovei – atunci nu trebuie ocoliţi anii 1812, 1859, 1878, 1918, 1941. Iar dacă se ajunge la evenimentele din aceşti ani, istoria Moldovei se transformă în istoria românilor” scria George Damian în publicația Timpul.md.
Se cuvine să încheiem prin a aminti ce scria în Actul Unirii votat cu exact 104 ani în urmă: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”!