Apropo de tragicele evenimente din Ucraina, care pe la noi constituie și un bun pretext de a trece pe rapid-înainte niște chestiuțe de intensă frământare administrativă: cât credeți că mai rezistă Timișoara sub Dominic Fritz?
Scurtă explicație: miercuri după-amiază, noua organigramă a Primăriei Timișoara a trecut după ce consilierii locali au fost convocați într-o ședință extraordinară „de îndată”. Dojenit că unei asemenea proceduri i-ar sta bine și cu o motivare, vicele-mână dreaptă Ruben nu a ezitat să invoce… activarea Centrului de Suport „Timișoara pentru Ucraina”. La ședința ținută cu mai puțin de 24 de ore înainte, organigrama nu trecuse „din motive tehnice”: ieșiseră la numărat mai multe voturi decât consilieri.
Să revenim, căci se apropie de final o săptămână care ar trebui să-i trezească din halucinații și hipnoze și pe cei mai îndărătnici fani ai administrației Fritz. Luni, distinsul primar a dat un semnal cât să înece toate iluziile- nu vrea să plătească certificatele verzi pentru Colterm nici anul acesta. Cică e treaba Colterm, nu a Primăriei. Chiar dacă unicul acționar al societății de termoficare e… Consiliul Local. Boacăna cu neplata de anul trecut, care ne-a pus pe cap cea mai mare amendă din istoria orașului și a dat brânci Coltermului pe treptele insolvenței, nu mai pare boacănă. În situația anunțată, pavajul de care suntem dați cu capul duce într-o singură direcție- falimentul Colterm.
Marți, încă un bombardament: primarul deplânge situația Societății de Transport Public din Timișoara care ar geme sub datorii din pricina managementului defectuos și a pilelor angajate, așa că cere înlocuirea membrilor din Consiliul de Administrație. La ceas de seară, chestiunea se și comite: curat „meritocratic”, CA-ul e primenit cu nume din siajul USR și al tânărului fost liberal Ambruș, după cum remarcă presa locală. Minciunile despre STPT de care e acuzat Dominic Fritz din mai multe direcții nu mai contează, s-a trecut cu brio de etapa pretextelor și începe să miroasă a montare de butuci și în transportul timișorean.
Dar…să mai și râdem: o hartă de ieșire la liman sigur se va găsi, devreme ce la șefia Societății Metropolitane de Transport Timișoara, cea care ia decizii pentru STPT, ajunge, iată, un geograf! De mizeria din oraș nu mai vorbim, căci nevolnicul praf saharian le-o fi așezat pe toate pe capul nostru, picurat de ploaie…
Se aude că e mare de tot „satisfacția” și în rândul micilor oameni de afaceri de prin oraș, pe niște motive dirijate de administrația „salvatoare”. Am văzut cum stă treaba cu transparența și meritocrația și pe la Horticultura, Drumuri Municipale, și când cu organigrama aia anulată de instanță… Totul, pavat cu minunate cuvinte, prea-faine salarii (23 400 de lei/lună domnul Fritz, câte 20 800 vicele Lațcău și cealaltă mână dreaptă Creiveanu) și, bineînțeles, irezistibil de bune intenții: așadar, chiar dacă la noi nu e război cu arme, cât ziceți că mai rezistă Timișoara sub Fritz?