Patria mea și poporul nostru, în esența lor nobilă, au fost la fel, în septembrie 1939, cu cei 100.000 de refugiați polonezi, precum suntem acum, în februarie 2022, cu miile de refugiați ucrainieni, care-și găsesc adăpost și izbăvirea în casele și la mesele nostre.
Noi, românii, am rămas și suntem aceeași Oameni cu cei de alt neam, dar mai nefericiți decât noi.
Imaginile de arhivă, de mai jos, mărturisesc mai bine acest Adevăr decât o pot face eu.
Comunismul, sărăcia, ingineriile sociale, intoxicarea ideologică masivă, toate încercările, necazurile, supărările, dezamăgirea și disperarea noastră colectivă nu ne-au atins și afectat ceea ce avem mai frumos și mai prețios în sufletul nostru.
OMENIA!
Bunătatea, generozitatea, ospitalitatea și grija pentru cei prigoniți, adică iubirea pentru semenul nostru, care înfloresc în Sufletul românesc precum ghioceii, dimineața, după gerul cumplit al nopții.
Sunt atât de emoționat și de mândru de faptele nobile ale cetățenilor români, care au dat năvală, din toate colțurile Țării, ca să-i primească, să-i ajute, să-i hrănească, să-i găzduiască și să-i aline pe refugiații ucrainieni!
Întocmai precum au făcut părinții, bunicii și străbunicii noștri cu refugiații polonezi, în vremurile crunte ale Celui de-al Doilea Război Mondial.
Omenia este una dintre nobilele trăsături ale noastre și este o moștenire prețioasă, pe care suntem datori să o păstrăm și să o transmitem mai departe copiilor, nepoților și strănepoților noștri.
P.S. Una dintre Poveștile Minunate ale României. Fapt istoric real:
În septembrie 1939, în urma atacării Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică, peste 100.000 de polonezi s-au refugiat în România. Polonia și-a trimis în România tezaurul și enorm de multe bunuri de patrimoniu.
România le-a ocrotit și apoi le-a restituit!
Mii de mame, cu aproape 20.000 de copii, soldați, ofițeri și răniți, sute de orfani, alături de multe personalități ale vieții culturale și artistice și-au găsit salvarea la noi. Cu toții au scăpat de asasinarea colectivă din lagărele de la Auschwitz și Maidanek, din pădurea Katyn, de deportarea în Siberia și de toate atrocitățile cumplite pe care le-au suferit polonezii între 1939-1945.
În România, fiecare polonez a primit de la autoritățile noastre, un buletin de identitate (vezi foto!), care le-a dat dreptul la o indemnizație de 100 de lei pe zi. Bani cu care și-au putut asigura supraviețuirea mai mult decât decentă, în condițiile în care salariul unui Învățător român era de 2500 de lei.
În ciuda amenințărilor și presiunii infernale ale lui Hitler, guvernul României a permis directorului Băncii Naționale a Poloniei să ducă în portul Constanța Tezaurul Poloniei, încărcat în 1.091 de lăzi cu lingouri de aur și 95 de saci cu monede.
Transportul Tezaurului s-a făcut noaptea, în camioane care au mers cu farurile stinse, pentru a nu fi detectate de spionii naziști.
Tezaurul a fost îmbarcat pe un mic petrolier și dus în Franța.
Autoritățile române au ajutat marea majoritate a refugiaților polonezi să ajungă în Occident, iar pe cei care au ales să rămână printre noi i-au protejat în ciuda presiunilor naziștilor de a le fi predați, ca prizonieri de război.
Și noi am fost câștigați de pe urma refugiaților polonezi. În multiple planuri.
Au rămas la noi trei tone de aur, vreo 35 de tancuri ușoare Renault, vreo 20 de avioane, dintre care 10 erau de pasageri și transport, plus trenuri, camioane și multe arme de infanterie. În baza unui acord comun, aceste bunuri au compensat cheltuielile imense suportate de statul roman cu întreținerea refugiaților polonezi.
Cultural, de la artiștii Radioului polonez, refugiați la noi, ne-a rămas celebra emisiune umoristică “Unda Veselă”, pe care o ascultam cu nesaț în fiecare duminică, în adolescența mea.
Spune și tu, mai departe, această Poveste Adevărată a României și a Românilor.
E parte a moștenirii noastre spirituale și este un crâmpei al IDENTITĂȚII noastre naționale. Care ne face să fim mândri de ceea ce am fost și suntem! Dacă ești de acord cu mine, atunci distribuie mai departe ca să afle și cei care nu știu. Ca să creadă și cei care se îndoiesc de norocul și cinstea de a te naște Român!