„Au reușit printr-o mobilizare extraordinară, pentru că acest act, chiar dacă îl trăim acum într-o perioadă de criză și poate avem alte griji în mintea noastră, nu a fost un act individual, a fost unul colectiv îndreptat spre binele acestui mare grup social și etnic, care este națiunea”, arată despre Unirea din 1859 profesorul universitar doctor Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
„Oamenii de atunci au pus deasupra interesului personal dorința de a crea cadrul politic necesar pentru dezvoltarea poporului român, care ajunsese la stadiul de națiune, și de aceea patrioții au găsit cu cale atunci să învingă voința marilor puteri care doreau o uniune parțială, cu două capitale, două guverne, două parlamente. Au trecut peste asta și l-au ales pe alesul Moldovei și la București, ceea ce a schimbat calea de dezvoltare a acestei țări. De aceea, actul de la 24 ianuarie are o importanță specială pentru că pune în lumină, pe lângă acordul marilor puteri, voința poporului român” a spus președintele Academiei la emisiunea Apelul Matinal de la Radio România Actualități.
„Reacțiile nu au fost foarte bune tocmai pentru că românii și-au luat soarta în mâini și într-un fel au încălcat, după părerea multora dintre marile puteri, Convenția de la Paris din 1858, care stabilea această unire parțială, însă, datorită marii forțe diplomatice pe care a avut-o Alexandru Ioan Cuza, datorită faptului că a fost înconjurat de oameni extraordinari, de la Alecsandri, să spunem, până la Kogălniceanu și Ion Ghica, în scurtă vreme s-a reușit recunoașterea dublei alegeri de către marile puteri. Nu a fost o recunoaștere completă, dar a fost un pas extraordinar de important, care i-a permis apoi domnitorului să realizeze unirea completă, prin reuniunea la Bucureşti a guvernului unic, a parlamentului unic și, pe urmă, prin unificarea principalelor instituții ale statului.(…) De aceea, Cuza a rămas în conștiința poporului român, a țăranilor mai ales, ca un părinte al patriei. Nu a fost nevoie să îl impună nimeni în formula asta, l-au perceput așa oamenii și de aceea, când a murit, a fost înmormântat cu onoruri cu totul, cu totul speciale, nepregătite de autorități. A rămas ca un părinte al patriei, ca un erou venerat, iubit, prețuit”, a mai spus Ioan-Aurel Pop.
Citește și: Prețuiți valorile românești așa cum sunt ele!
Întrebat de realizator ce însemnătate poate avea ziua de 24 ianuarie pentru românii de peste hotare, precum cei din Transcarpatia sau Valea Timocului, președintele Academiei Române a răspuns: „Să ştiţi că şi atunci, în epocă, a avut o importanţă pentru românii din provinciile aflate sub dominaţii străine şi care nu s-au putut uni în 1859, fiindcă de la începutul domniei, Alexandru Ioan Cuza a acordat importanţă acestor români, mai ales celor din Transilvania, deci mesajul actului e unul îndreptat spre toţi românii, iar astăzi, fireşte, nu s-a putut ca toţi românii din preajma graniţelor României să poată trăi în interiorul României datorită unor împrejurări istorice greu de detaliat aici, însă aceşti români ar trebui să aibă sentimentul că sunt ai ţării şi că ţara are grijă de ei şi acest sentiment ar trebui să vină dinspre Guvern, dinspre Parlament, dinspre acele instituţii menite să-i guverneze pe români. Ei trebuie să rămână, fireşte, credincioşi statelor în care trăiesc, dar sentimentul etnic naţional, limba tradiţiile, obiceiurile şi gândul la ceea ce s-a întâmplat în 1859 le poate conferi un sentiment de stabilitate şi le poate da încredere în viitor.”
Citește și: Banatul și uriașa Mică Unire
„Dacă vom reuşi să privim istoria ca o parte din viaţa noastră, chiar dacă este viaţă trecută, atunci vom ajunge să fim cumva stimulaţi de exemplele de atunci şi poate că vom fi mai vrednici pentru prezent şi vom fi mai vrednici pentru viitor, dând un exemplu copiilor şi nepoţilor noştri, fiindcă românii au nevoie de casa lor, de mediul lor, în care să trăiască, aşa cum fiecare popor are nevoie de o patrie”, le-a mai transmis românilor profesorul universitar doctor Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei.