„Globalismul” are, prin forța lucrurilor și din start, o lacună esențială. El este o ideologie, și nu o decizie legitimată democratic”, scrie Andrei Marga într-o analiză copleșitoare a tendințelor din lumea de azi, publicată de Cotidianul.
„Viziunea „globalismului” se trage dintr-un mariaj. Este vorba de mariajul neoliberalismului – adică a acelui liberalism care proclamă libertatea persoanei, dar nu se interesează dacă și cât beneficiază persoanele de libertate – cu o filosofie care dezbracă omul, societatea, istoria de orice, afară de competiția în optica „încercare și eroare (trial and error)”. Karl R. Popper a fost cel care a făcut efortul de a desprinde vederile oamenilor de condiționări istorice, sociale, morale, acceptând doar una socotită „științifică” și a contribuit la articularea filosofiei prototipice a „globalismului”. Distincțiile ei sunt asumate de globalismul de astăzi – George Soros fiind exponentul explicit. Unde duce globalismul, s-a văzut demult.(…) Aceste noțiuni – suveranitate, independență națională, integrare – se cer înțelese mai profund decât în clișeele de azi, care le confundă vizibil cu multe altele” consideră eruditul intelectual clujean.
„Globaliștii vor ca țările să asculte de un centru de decizie. Ei nu se întreabă ce calitate au analizele acestuia, cui servesc și ce rezultă. De altfel, este de observat, fie și numai în treacăt, că globalismul a dus în fapt la scăderea din ultimele decenii a calității politicilor, a valorii decidenților și la ascensiunea la decizii a nepregătiților. Prin globalism se și explică, indirect, fie și numai în parte, emergența de regimuri mediocratice sau de-a dreptul prostocratice din zilele noastre. Aceasta deoarece, prin globalism, cadrul natural al selecției valorilor a fost deteriorat. România de azi este un exemplu edificator.
Decidenții ei actuali nu se evidențiază nicidecum prin profesionalism și valoare civică și culturală. Grăitor este ceea ce s-a petrecut în 2021, la Bruxelles, în procesul intentat de cetățeni români Comisiei Europene pentru a obține interpretarea MCV-ului ca pachet de „recomandări”, cum îi sună, de altfel, subtitlul, nu de „obligații”, și eventuala lui ridicare. Cum semnala un europarlamentar prezent la proces, stupefiant în Europa recentă era faptul că înșiși reprezentanții guvernului României actuale au pledat pentru a se păstra „obligativitatea” prevederilor și a MCV-ului în întregime. Ei sacrificau dezinvolt, în numele ideologiei, ceea ce trebuiau să reprezinte.
Mai este de observat că țările avocate ale globalizării nu se lasă controlate de globalism. SUA, Germania, China, Franța, Marea Britanie își promovează în mod natural interesele. Globalismul are trecere la țări cu decidenți incapabili să le asigure asumarea de sine.
„Suveraniștii” pledează pentru decizii în interesul propriilor cetățeni–de pildă, mai nou, minerii polonezi, de regulă agricultorii francezi sau întreprinzătorii germani. Adepții suveranității vor trebui să arate, însă, cum va supraviețui o uniune în care slăbesc acordurile.
În acest punct suntem astăzi. Opinia mea este că în Uniunea Europeană este nevoie acum de reorganizare pe principiul suveranității. Aceasta nu ca frondă, ci ca o chestiune de drept, fără de care nu există funcționalitate. Înțeles civic, statul național, ca responsabil de calitatea vieții cetățenilor săi, nu a intrat în muzeu. Cetățenii plătesc însă din greu, în toate privințele, mediocritatea decidenților”, concluzionează Andrei Marga.