Drăguț-foc summitul ăsta de la Kiev, la care reprezentanți ai câtorva zeci de state au fost strânși pentru lansarea Platformei Internaţionale Crimeea. Să-l definim mai întâi: este o iniţiativă recentă a Ucrainei, cu scopul declarat de a consolida politica de nerecunoaştere a anexării peninsulei Crimeea. Și chiar un cadru perfect ca Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, să anunțe că a început „numărătoarea inversă pentru dezocuparea peninsulei Crimeea”.
Spuneam cu cinism că e drăguț-foc momentul fiindcă România, prin trimișii Cîțu și Aurescu, a arătat ca un reinventat sac de box, cu tonomat și plăci pregătite pentru plăcerea auzului celor de la care încasează. Până și legile fizicii par să fi fost anulate de iscusita inginerie: în realitate, cu cât e lovit mai tare, cu atât se întoarce sacul de box mai abitir spre cel care dă pumnii. La Kiev, România a încasat direct de la unguri și ucraineeni lecții de diplomație și atacuri frontale, de nici nu i-a tresărit lanțul…
În pași diplomatici pe cât de șmecherești, pe atât de ferm călcați, ungurii au reușit la Kiev să le zgârie gazdelor poza dar să rămână în cadru ca niște aliniați cuminți la cerința filmului. Practic, le-a bătut razant obrazul pentru Transcarpatia, trimițând greul loviturii la adresa României: fără pic de scrupule sau jenă, la cel mai înalt nivel, în prezența reprezentanților a 46 de state, Ungaria a prezentat Transilvania drept o regiune ocupată, precum Crimeea de către Rusia. În lipsa totală de reacție a Cîțului, care avea la dispoziție singurul sinonim deplin din regiune pentru anexarea Crimeei: felul în care au ajuns parte a Ucrainei de azi Bucovina de Nord și Basarabia de Sud.
Că n-ar fi fost ușor să replici pe acest aliniament, o fi de înțeles, având în vedere conjunctura. Dar să nu dai măcar o mantă tehnică în replică la mârșăvia lansată de Budapesta, e de neînțeles: câteva fraze despre diferența dintre un Tratat post-război recunoscut de toată lumea ca cel de la Trianon, prin care o regiune majoritar românească revine României, și un act de anexare precum al Crimeei, ar fi spus orice entitate care nu e de paie! În loc de asta, cel trimis în numele României a pus placa lemnoasă anti-Rusia pregătită din timp. Fără să facă măcar o referire la Basarabia, de parcă n-ar fi fost smulsă din trupul țării în condiții mai sălbatice decât peninsula cu pricina: Crimeea măcar avea populație majoritar rusă, pe când teritoriul dintre Prut și Nistru era majoritar românesc!
Un sfat pentru teribilul specialist cu note secretizate, CV cu iz de basme și condamnare penală pentru consum de alcool, care aude economia României duduind pe la toate încheieturile: pe lângă împrumuturile orbești, ar mai putea încerca exporturile de hârtie igienică în Rusia, că s-or fi căcat ăia pe ei de râs… Rețineți, dincolo de acest cinism pentru care îmi cer scuze, două aspecte puse oficial, la Kiev, pe tabla următorilor ani: Ungaria intră în linie dreaptă și plină forță la aplicarea scenariului de rupere a spațiului intracarpatic, în timp ce România este pusă la slugărit pentru un stat față de care suntem victimă pe cât de direct, pe atât de indiscutabil!