Nici prin gând nu cred că le trecea sârguincioșilor cultivatori de „mit al neamțului” că acesta se va face zob fix pe unde campaniile fuseseră mai rodnice și chiar pe mâna unui neamț pus la butoane. Desigur, nici purtătorii ăia de trenă care se lăudau cu vagoanele de cărți citite, puși pe saltimbanciade cu scrisori de susținere și unități de monolit prin fața primăriei, nu se așteptau la așa o prăbușire…

Mai țineți minte povestioara aia din primele clase, cu fetița care l-a luat pe „nu” în brațe? Dar celebra frază a lui Lăpușneanu, „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”? Na, mai adăugați niște Caragiale și obțineți esența „mitului”, după istericalele scăpate de onor-herr-edil și alaiul său, în ședința de consiliu de marți.

Îndărătnicia cu zurgălăi prin care se opun publicării diplomelor de studii și a actelor care atestă domiciliul în oraș nu face decât să dea o dovadă implacabilă și pe înțelesul oricui că primarul și echipa sa încearcă să ascundă probleme reale. Ar fi fost foarte simplu să-și înfrângă definitiv și ireversibil inamicii politici, dacă scoteau public toate astea, chiar înainte de a fi votată hotărârea. Însă nu o prea pot face, fiindcă în cazul lui Dominic Fritz lucrurile nu stau așa cum încă încearcă să le fure mințile timișorenilor: instanța NU a respins contestatiile pentru că el avea domiciliu aici, ci pentru că au fost depuse tardiv, iar printre judecătorii care au respins se afla și unul care îi aprobase dosarul inițial de candidatură! Practic, mecanismul de decizie nici nu a ajuns atunci la fondul problemei.

Dincolo de hazoasa demolare a mitului, problema e foarte gravă sub aspect legal. Desigur, un secretăraș se poate îmbăta cu iluzia propriei puteri de a nu da aviz de legalitate pe hotărârile alea, spre exemplu. Dar asta nu face decât să strângă lațul din ce în ce mai tare și să lărgească „echipajul” de viitori potențial anchetați. Fiindcă în filmul ăla, neavizarea cam aduce a favorizare, măi fișior…

Dar dincolo de toate, rămân aroganța, minciuna și ipocrizia uriașe, la un nivel cu care Timișoara nu a mai avut vreodată de-a face. Și îngroparea Coltermului, cu amenzile sale care suportă o singură paralelă în istoria orașului (că tot suntem la demolat de mituri)- momentul în care Viena punea drept gaj veniturile Timișoarei pe câțiva ani, pentru un împrumut bancar luat de imperiu. Și rămân multe altele, printre care demnitatea noastră, de timișoreni luați de fraieri. Oare când vom ieși din filmul ăsta prost, turnat ca la gura cortului ?!