E viu orașul meu, are conștiință proprie și ne pune în scenă, ca un măiastru regizor nevăzut, toate spectacolele de care avem nevoie pentru a „savura” etapa de civilizație și cultură în care i-au căzut pe frunte laurii de Capitală. E vremea unor ansambluri…tot mai populare!
„Scaune care zboara prin aer, sticle si pahare sparte, urlete si batai intre 2 “familii” de vreo 60 de tigani… am avut cea mai de cacao seara in Piata Victoriei… sa fiu nevoita sa FUG de la terasa cu copilul ca sa nu ne nimereasca vreun scaun…. asta-i capitala cultural europeana?!?! Asta-i Timisoara mea?!?!” își varsă amarul o prietenă pe pagina ei de socializare, după unul dintre minunatele spectacole oferite la liber pe uriașa scenă care îmi este orașul. „Politia se uita la meci probabil … a venit EXACT la momentul potrivit… cand piata era deja pustie!”
Cu doar câteva luni în urmă, în Piața-simbol de la Timișoara se dădea un alt spectacol, nemaivăzut de la Revoluție: plină ochi de forțe de ordine, Piața Victoriei devenea spațiu interzis cetățenilor săi, la solicitarea administrației locale. Interzis, practic, exercitării unei libertăți elementare: aceea de a protesta. Ca să fie și mai limpede, un inedit spectacol caragialesco-kusturian, câteva zile mai târziu: niște omuleți ce se laudă cu citirea a vagoane întregi de cărți și care pozează în apărători de libertăți, se făceau scut în jurul edilului, să protesteze împotriva…dreptului altora de a protesta.
E viu orașul meu, are conștiință proprie și nimic nu-i lipsește de pe marea scenă de capitală culturală! „Verdele”, atât de la modă prin directivele europene ale ultimei perioade, nu putea lipsi. Chiar dacă local, prinde nuanțe ușor căcănii: într-un oraș în care duhnește a cauciuc din pricina marelui producător de profil înfipt aici, edilul combate poluarea propunând jocuri pe carosabilul eliberat de mașini pentru vreo două zile. Asta după ce tocmai făcuse motiv de laudă din anunțul că ne paște o altă „investiție” de proporții în sănătatea noastră: la noi se vor produce baterii pentru mașini electrice, segment industrial celebru în plan mondial pentru gradul său de poluare…Evident, pe o scenă atât de generoasă e loc și de tragedii, nu doar de comedii. Nu cu mult timp în urmă, printre migranții care ne-au invadat străzile în dulce ton cu aceleași „europene” politici, s-a consumat, după mai multe episoade de violență stradală, și o crimă.
Și spectacolele tot curg: zoologia, spre exemplu, pare să fie iscusit coborâtă pe străzile Cetății: „…si plecand din piata, ne-a condus spre masina un sobolan mai mare decat o pisica… se plimba dinspre Blaga spre Omi… NOT BAD, hah?” mai scrie amica mea, chiar în ziua în care aflam că urșii lichidatei grădini zologice sunt trimiși, cu puiuți cu tot, în Ungaria.
Nu vă mai agitați, demiurgilor, cu punerea pe roate a programului pentru Capitala Culturală… Spargeți liniștiți scena din Rozelor, taman când stă să vie încă o ediție din consacratul „Festival al Inimilor”. Și molfăiți în continuare, cu aer elevat, la găselnițe culturnice: e viu orașul meu, are conștiință proprie și ne pune singur în scenă toate spectacolele de care avem nevoie pentru a „savura” etapa de civilizație și cultură în care ne-au căzut pe frunte laurii de Capitală…