…pe lângă că ești neasemuit de frumoasă, ca nici o alta pe glob, ești și dovada autohtoniei noastre absolute: nu există un singur model de pe vreun vas, vechi de patru, cinci mii de ani, să nu se găsească în broderiile românilor de azi. Ele dau temeiul celei mai vechi conştiinţe de popor neclintit!
„Cât priveşte poporul român, lucrul acesta se poate spune fără greş: ei se trag din populaţia originară care a dat cultura de la Vinţu, Hamangia, Cucuteni, Monteoru.
Urmele acestor afirmaţii se găsesc peste tot pe cuprinsul României întregi. Sub vatra satului de azi Cucuteni, din Moldova, stau şapte straturi de aşezări până la cea mai veche cultură paleolitică. Sub oraşul nostru Alba-Iulia se află beciurile cetăţii romane Apulum, sub temelia ei cetatea de piatră şi de lemn a dacilor, iar sub ea suprapusele aşezări care pătrund până la epoca de piatră. Ornamentele de pe vasele şi statuetele de lut din preistoria românească sunt brodate şi azi pe costumele naţionale româneşti, se cioplesc în lemnul porţilor din Maramureş şi până în Bucovina, din Oltenia şi până în Dobrogea. Nu există un singur model de pe vreun vas descoperit în Monteoru, vechi de patru, cinci mii de ani, să nu se găsească în broderiile românilor de azi. Ele dau temeiul celei mai vechi conştiinţe de popor neclintit.
Prin Cucuteni şi Monteoru, prin Buerebista şi Decebal, ei ştiu că sunt o populaţie de autohtonie indubitabilă, într-un lanţ neîntrerupt de generaţii, din preistorie şi până azi. Toţi ceilalţi au venit peste ei. Unii din nord, alţii din est, câte unii din sud. Unii călări, alţii pe jos, unii cu sabia, alţii cu bâta, unii să cucerească, alţii să cerşească. Şi acest neolitic nu aparţine nici celţilor, nici germano-francilor, nici slavilor, nici ungurilor, ci tocmai populaţiei pe care o putem numi de autohtonie absolută în Europa.”- Baron Ştefan J. Fay
***
Doamne, Dumnezeule! N-am auzit ceva mai profund, mai zguduitor, mai lumină lină decât ceea ce spune Nana Mărie când doamna Leontina Prodan vrea să-i cumpere straiele pentru a fi expuse la un muzeu: „Într-o ladă, am văzut cele mai minunate veșminte cusute vreodată, i-am zis ,,Nană Mărie, îți dau cât ceri pe ele, că le duc la muzeul meu din Timișoara, să le vadă multă lume.” Mi-o zis: ,,Apoi, dragă, eu cu aeste mă îngrop, cum m-oi duce eu la judecată în fața lui Dumnezeu, ca să știe cine sunt?!”
Cartea ei de identitate…