„De ce nu se dau bani la firme (mai ales în turism)? Pentru că există multe companii transnationale care vânează asseturi (active, companii) ieftine. Nu dai bani la companiile românești, ele cad, antreprenorii sunt sufocați de datorii și unii nu mai au altă cale decât de a vinde”, scrie economistul Adrian Câciu pe pagina sa de socializare.
„La agricultură e și mai și. Aici miza e de 10 ori mai mare dar e și strategică având legătură cu securitatea alimentară a populației. Avem multe ferme medii și mari aproape de faliment pentru că oficialii români nu vor să dea despăgubiri fermierilor.(…) S-au gasit niște marionete care să facă pe plac competitorilor străini. Fermele ajung la sapă de lemn, pline de datorii, iar mulți fermieri vor fi nevoiti să vândă. Și vin italienii, spaniolii, francezii, germanii, olandezii și cumpără.
De unde au bani?
Pai, dacă nu stiti, toate aceste tări au credit de portofoliu pentru “abroad affairs/overseas investments”. Adica statul si bancile dau credite pe 20-30 de ani dacă un cetatean francez, italian, olandez, german, spaniol cumpără afaceri în străinătate. Credit cu dobândă negativă. Credit la nivel de milioane de euro per cetățean. Lucrurile acestea sunt cunoscute de oficialii români și îmi asum ce spun!” arată economistul.
„Este un fenomen de acaparare care nu a început acum ci a început cu terenurile agricole. Acum se va concentra pe companii, pe ferme, cu toate activele (terenuri proprietate, arenda sau concesiune, tractoare, utilaje etc.)
Nu se face nimic pentru capitalizarea fermierilor.
Așa cum nu se face nimic pentru capitalizarea antreprenorilor în general.
Poate am uitat să va spun, dar evaziunea fiscală în agricultură este de 3,4 miliarde euro anual.
Poate am uitat să vă spun că marii traderi de cereale (americani, olandezi, germani, chinezi) sunt pe pierdere an de an si nu plătesc taxe statului român.
Poate am uitat să vă spun dar deficitul comercial cu produse agroalimentare s-a amplificat în anul 2020 cu peste 30%.
Acel jurământ depus la învestirea actualilor demnitari este un jurământ strâmb. România este scoasă la tarabă! IEFTINĂ CA BRAGA!” concluzionează economistul Adrian Câciu.