S-a întâmplat în 6 februarie 131: prima atestare documentară a Roşiei Montane, considerată de istorici actul de naştere a poporului român. Aici au fost găsite tăbliţele cerate antice care au stat la baza cercetării dreptului roman de către laureatul premiului Nobel, Theodor Mommsen. Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei și amintită de Herodot, Pliniu sau Titus Livius.
Roşia Montană este situată în judeţul Alba, la 70 de kilometri de Alba Iulia şi adăposteşte cel mai mare zăcământ de aur din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur). Cei şapte kilometri de galerii romane sunt unici în lume. Vestigiile antice, bisericile seculare, monumentele naturale şi de patrimoniu formează un peisaj excepţional. Printre atracţiile turistice ale zonei, se numără un muzeu al mineritului, în aer liber, ce cuprinde instrumente miniere, galerii şi puţuri romane şi mina de suprafaţă a romanilor, dar şi monumente al naturii, cum ar fi Piatra Corbului sau Piatra despicată. Este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.
În timpul domniei lui Traian, aici era înființat un oraș minier cu coloniști din Iliria, sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este tabla din ceară ce datează din 6 februarie 131. În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător morilor de apă, folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri. După 272, când romanii au părăsit teritoriul fostei Dacii, localitatea rămâne în atenţia cronicilor vremii, ca fiind una în care mineritul se practică ocazional. După aproximativ un mileniu, în secolul 13, apar noi date care amintesc de extracţia aurului, iar la finele secolului al XVI-lea localitatea primeşte numele actual, după ce se mai numise Valea Roşie sau Roşia de Munte.
Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor. În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848, Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari. Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hașdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hașdeu a cunoscut-o în anul 1865, în casa protopopului Simion Balint.
Roșia Montană este și un loc al poveștilor. Printre localnici circulă fel de fel de povești despre morojnițe și vâlve. Morojnițele se cred a fi niște ființe ce după miezul nopții se dau de trei ori peste cap și se transformă într-un animal asemănător cu veverița, care fură laptele de la vaci. Vâlvele se cred a fi niște stafii care pot lua diferite forme și trăiesc în fostele mine și se arată din când în când localnicilor. Legenda Întemeierii Roșiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanța care venea cu caprele pe un deal numit Chernic. Aici a găsit un bulgăre care strălucea la soare și și-a dat seama că e de aur. Una dintre fostele galerii din apropierea Tăului Mare poartă și astăzi numele de Cotroanța…