„Obiceiul strămoșilor iohanieni de a da afară micii negustori și târgoveții valahi din cetatea Sibiului înainte de apusul soarelului, să le fie sașilor somnul lin și porțile zăvorâte, văd că le-ați extins în această iarnă dând afară românii din piețele românești chiar în timpul zilei”, îl apostrofează poetul Mircea Dinescu pe președintele Klaus Iohannis, într-o scrisoare deschisă publicată pe pagina sa de socializare. „Nu e de mirare că un lucru nevolnic atât de bine făcut i-a entuziasmat și pe semi-ungurul Ludovic Orban și pe arabul fugit de acasă Raed Arafat, ca să nu-l mai pun la socoteală pe tătarul Nelu răspunzător cu număratul morților la ora micului dejun”, lovește Dinescu în năpraznicul stil characteristic. Redăm integral textul adresat de Mircea Dinescu actualului președinte:

„Scrisoarea a III-a către Șahinșahul de la Cotroceni

Domnule Klaus Iohannis,

După ce am afirmat despre dumneata că ești la fel de inteligent ca un dulap săsesc, am revenit cerându-i scuze dulapului pentru nedreapta comparație. În afara frumuseții arhaice, un dulap are încărcătura simbolică a generozității față de cel flămând, sentiment izgonit din magazia dumitale sufletească și din retorica prezidențială producătoare de baloturi de suficiență și câlți.

Obiceiul strămoșilor iohanieni de a da afară micii negustori și târgoveții valahi din cetatea Sibiului înainte de apusul soarelului, să le fie sașilor somnul lin și porțile zăvorâte, văd că le-ați extins în această iarnă dând afară românii din piețele românești chiar în timpul zilei.

Nu e de mirare că un lucru nevolnic atât de bine făcut i-a entuziasmat și pe semi-ungurul Ludovic Orban și pe arabul fugit de acasă Raed Arafat, ca să nu-l mai pun la socoteală pe tătarul Nelu răspunzător cu număratul morților la ora micului dejun.

Pe cât sunt de fericit că prin venele copiilor mei curge și puțin sânge înmiresmat de stepele cazace și de pusta maghiară, care le-au mlădiat frumusețea și caracterul, pe atât sunt de trist că alergia mea la naționalismul grobian și scârbavnic nu mă scutește de pedeapsa de a-mi aminti că sunt român când văd disprețul neamțului pentru țăranul valah care nu mai are loc în propria-i țară.

Vechea ură a lui Lenin față de micul producător care ar submina comunismul s-a întors, iacătă, ca un bumerang jalnic în mâna dumitale, speriat ca nu cumva băbuțele din târguri și piețe să arunce în aer supermarketurile cu papornițele lor burdușite cu explozive de arpagic și leuștean.

Mă întreb dacă această tentativă de stârpire a micilor producători români ține de ticăloșie sau de prostie. Dacă ne gândim că, acum un an, Diaspora cu rădăcini în satele românești și-au îndemnat rudele aflate în țară să vă voteze, de data asta părinții umiliți o să-și cheme în ajutor copiii plecați să vă execute, cu tăișul buletinului de vot, slugile și lingăii care vă cântă în strună.

Oi fi dumneata mândru de sparangheliada pe care ai lansat-o nu demult, îngenunchind o parte a poporului român în țărâna germană, dar tare mi-e că, dacă o să te mai joci în continuare de-a șahinșahul cu tarabagii amărâți din bazarele românești, or să iasă mulahii ortodocși din adormire cu rogojinele aprinse în cap să-ți cânte Prohodul de Crăciun sub ferestrele palatului”.