„Și totuși, cum o fi arătând ora de istorie, odată travestită în educație cetățenească? Oare va fi predată în bruxeleză, că tot se face ceva loc prin reducerea orelor de română și eliminarea latinei?” mă întrebam acum patru ani, când guvernarea unui „tehnocrat” (care cade întotdeauna în picioare, direct pe funcții) încerca să bage ranga în formarea generațiilor actuale. A trecut…doar timp. De ajustare.
„Or mai învăța oare copiii noștri despre rădăcinile și moșii lor, despre cum au curs vremurile? Sau în deplin avânt de construire a încă unui “om nou”, vor fi educați cetățenește să devină un alt tip de K.K.? Nu vă speriați, e doar prescurtarea de la “Kaiserlich-Koeniglich”, modelul atașatului credincios al tronului, în construcția căruia coroana de habsburg investise cu patos pe vremea imperiului. Încerca să omogenizeze și să loializeze cumva conștiințele prea-numeroaselor popoare pe care le luase în stăpânire… Și pe cât de repede îmi vine în minte acest exemplu, pe atât de legitimă îmi pare întrebarea!
Graba cu care tehnocrații au trecut la asalt asupra învățământului, după ce au aruncat buzduganul și în privința regionalizării, mă face să asemui instalarea acestui guvern cu gestul de forță al unui fost feldmareșal devenit hâtru director de școală. Și care a devenit mânios că programa sa proprie nu e parcursă cu repeziciunea și eficiența pe care și-o dorește… Schimbările urmărite sunt numeroase, ridicând la fel de numeroase și alarmante semne de întrebare. Implicați-vă, oameni buni, dacă vă pasă! Mai sunt câteva zile în care se poate opri acest experiment periculos… Închei citându-l pe marele nostru academician Dinu C. Giurescu și mulțumindu-i pentru aceste vorbe: “Veniți elevi de azi, de mâine și dintotdeauna, veniți părinți, veniți profesori, veniți toți cei pentru care înseamnă ceva Istoria poporului nostru și minunați-vă de insulta adusă Istoriei naționale și eroilor care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru ca românii să trăiască, să răzbească indiferent de vitregiile trecute sau prezente. În zilele noastre a-ți iubi țara este aproape un delict! Cu cât uiți mai repede și mai ireversibil trecutul care-ți aparține, cu atât mai ușor îți pierzi identitatea. Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenușie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a șterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariția noastră ca neam. Asta vrem?” mai scriam atunci, acum simțind nevoia să reiau aceste rânduri.
Citește și: Ca în perioada proletcultistă!
Așa cum Academia Română a intervenit critic atunci, așa intervine și acum. Chiar dacă nu a ieșit în 2016 și nu va ieși nici în 2020, motivele de bucurie nu există. Prea sunt multe dovezile de încăpățânare ale „feldmareșalului” ce-și dictează planul de K.K.-nizare în bruxeleză, prea abundă semnele că spălarea de minți și suflete a dat déjà roade… Te mai ridici, Gheorghe? Te mai ridici, Ioane?