Pandemia a dovedit cât de dependentă este economia germană de est-europeni, relatează Deutsche Welle. „Ca şi cum s-ar fi aprins un reflector”, după cum descrie politologul bulgar Ivan Krastev situaţia, într-o discuţie cu jurnaliştii de la prestigioasa publicaţie Die Welt.
Pe de-o parte sunt ţările occidentale, cu economii funcţionale şi societăţi dezvoltate, care păreau a se afla mereu în tabăra învingătorilor până la izbuncnirea pandemiei. De cealaltă parte sunt statele cu o scurtă istorie comunitară, cu economii firave şi o populaţie împuţinată, de unde tinerii şi cei bine pregătiţi continuă să emigreze în masă. Aceste țări sunt, de obicei, perdanții, arată ampla analiză intitulată „Migraţia care a produs prăpăstii uriaşe”. Branşe întregi au intrat în criză în momentul închiderii graniţelor: panica s-a instalat în căminele de bătrâni, spitale sau centrele de îngrijire, sezonierii nu mai puteau ajunge la fermierii care îi aşteptau în fiecare an, cutremurul a produs rapid replici și în alte sectoare. „A devenit evident că sute de mii, poate chiar milioane de oameni sunt dependenţi de această migraţie a forţei de muncă”, punctează analistul bulgar. Și asta, de prea multe ori, în schimbul unui tratament deloc de invidiat: „Foarte puţini germani ştiu în ce condiţii jalnice lucrează mulţi est-europeni în Germania. Nici cifrele nu sunt cunoscute. Estimăm că sute de mii de oameni trăiesc sub limita de sărăcie din Germania şi primesc salarii de mizerie”, semnalează ecologista parlamentară Franziska Brantner, expertă în probleme europene.
Clişeul femeii de serviciu poloneze a fost demult depăşit. Est-europenii lucrează acum ca şoferi pe tiruri, în abatoare, în firmele de curăţenie, în restaurante, spitale sau fabrici și „cei mai mulţi acceptă contracte volatile, salarii proaste şi tratamente dure – pentru că au nevoie de bani.” Articolul redă exemplul unei familii din România, care lucrează într-o fabrică de preparate din carne de lângă Berlin. Salariul pare corect, dar în final sunt plătiţi cu 700 de euro, după ce se scad costurile pentru cazare şi echipament de lucru. Cei doi au semat un contract în germană, pe care nu l-au înţeles şi care este şi ilegal, potrivit specialiștilor. Iar aceasta este doar o fațetă a dramei: de multe ori femeile sunt cele care îşi lasă copiii acasă pentru a munci: „Sprijină astfel familiile germane, dar nu îşi pot creşte proprii copii”, mai aminteşte Brantner. Au dobândit și un nume: „mame-skype”, pentru că luni la rând nu reuşesc să îşi vadă micuţii decât prin intermediul ecranului de computer… „Un ghinion permanent”, descrie Krastev această permanentă alienare a copiilor şi părinţilor, regăsită în mai tot estul Europei.
Există speranţă pentru a îndrepta balanţa grav înclinată a Europei? Politologul bulgar este sceptic: „Până astăzi nu există nicio soluţie europeană pentru această problemă. Pe de-o parte, UE oferă posibilitatea de a lucra. Dar exact această posibilitate distruge familii”, conchide Ivan Krastev pentru jurnaliștii germani.