Uriașa armată condusă de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolelui, avea să se recunoască înfrântă în 22 iulie 1456 în fața lui Iancu de Hunedoara la Belgrad, după o bătălie de aproape trei săptămâni. Personalitate marcantă de viță românească a secolului al XV-lea, Iancu de Hunedoara avea să fie numit de Papa Calixt al III-lea drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos” după strălucitoarea victorie asupra otomanilor.
Bătălia de la Belgrad (4 – 22 iulie 1456) opreşte înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce cu trei ani înainte cuceriseră Constantinopole. Sultanul Mahomed al II-lea (1444 – 1446, 1451 – 1481) mobilizează pentru cucerirea Belgradului forţe impresionante: circa 100.000 de soldaţi, o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva capitalei bizantine şi o flotă ce urma să acţioneze pe Dunăre (60 – 65 de galere şi 150 de vase mai mici). Voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara (1441 –1456) întăreşte garnizoana cetăţii cu 5.000 de mercenari. Concomitent, el îşi mobilizează forţele proprii şi întăreşte legăturile cu Skanderbeg, care, în Albania, trebuia să declanşeze o mişcare antiotomană. Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de soldaţi şi o flotă improvizată formată din aproape 200 de vase și cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care desfăşurse o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană.
Din 4 iulie 1456, timp de câteva zile, cele aproximativ 300 de tunuri ale artileriei otomane bombardează zidurile oraşului, încercând blocarea aprovizionării acestuia pe Dunăre. La 14 iulie, flota creştină atacă vasele otomane, provocând dispersarea acestora şi reuşind aprovizionarea cetăţii. În zilele următoare, forţele terestre comandate de Iancu reuşesc spargerea blocadei otomane în zona Zemun-ului, ocupând poziţii favorabile. La 21 iulie, sultanul încearcă să forţeze victoria printr-un asalt general. De două ori turcii reuşesc să pătrundă în oraş, dar sunt respinşi. La 22 iulie, armata creştină trece Sava și dezlănţuie atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul trup. La 22/23 iulie, turcii s-au retras în degringoladă, lăsând în urmă o pradă uriaşă şi foarte mulţi morţi (24.000, după sursele creştine, în timpul asediului, cărora li s-au adăugat alţii, în timpul retragerii) şi prizonieri.
Victoria de la Belgrad întârzie pentru aproape 70 de ani cucerirea Ungariei de către turci şi redresează moralul europenilor, zguduit după căderea Constantinopolelui, amintește Nicolae Uszkai. Ban de Severin, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, Iancu de Hunedoara, numit până la 1439 „Ioan Românul” în numeroase documente, obține prin izbânda de la Belgrad cel mai strălucit moment al carierei sale militare. Iancu de Hunedoara avea să cadă răpus de ciumă la 11 august, în tabăra de la Zemun. Fiul său Matei a devenit rege al Ungariei în 1458, domnia sa de 32 de ani fiind una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. Aristocrația maghiară de rang înalt nu s-a împăcat, însă, cu prezența lui pe tronul Ungariei și a uneltit permanent pentru a-l detrona, acesta murind otrăvit cu plumb înainte de a împlini 50 de ani, potrivit legendei.