Programul de „ajutor financiar” SURE, cu care se laudă premierul Orban și ministrul Câțu, este doar unul de împrumut, iar suma „între 3 miliarde de euro şi 5 miliarde de euro” care i-ar reveni României este, în fapt, de maxim 1,6 miliarde, dacă punem și noi 400 de milioane de euro… Exact ca-n bancurile cu „Radio Erevan” de altădată!
„În realitate, programul SURE este un fond de împrumut. Are o valoare de 100 de miliarde de euro şi este împărţit statelor în funcţie de ponderea pe care o are fiecare în economia Uniunii. Cum România înseamnă 1,6% din economia Uniunii, poate lua împrumuturi din acest fond de 1,6 miliarde de euro – nici de 3 miliarde de euro şi cu atât mai puţin de 5 miliarde de euro, cum susţine premierul”, scrie Iulian Anghel în Ziarul Financiar.
„Ca să beneficiezi de bani trebuie să garantezi cu 25% din sumă, iar premierul o spune, singur, în citatul de la început („România trebuie să ofere o garanţie de până la 400 de milioane de euro“; 400 x 400 mil. euro egal 1,6 mld. euro. De unde 5 mld. euro?). În plus, regimul acestui împrumut nu diferă de regimul altor împrumuturi (de pildă cele pentru consolidarea bufferului). În măsura în care banii sunt cheltuiţi, ei intră la calculul deficitului public şi al datoriei publice (…) Nu este pentru prima dată când guvernul Orban lasă să plutească ceaţa peste relaţia financiară pe care o are cu UE.
Când Uniunea a aprobat schema de ajutor derulată prin IMM Invest şi de garantare a împrumuturilor pentru întreprinderile mici (3 mld. euro), anunţul Bruxelles-ului a sunat ca şi cum România ar fi primit un grant de la Uniune. Iar Bucureştiul nu a dezambiguizat nimic. La fel s-a întâmplat când Comisia a aprobat ca unele sume din fondurile de coeziune alocate deja României să fie redirecţionate spre proiecte de combatere a efectelor pandemiei: la Bucureşti s-a înţeles că este vorba despre sume noi – „ajutor de la UE“, mai scrie Iulian Anghel în ZF.