Unu, doi… maxim trei! E bine, da?
„Luată cu oasele de la Caracal, foarte puțină presă neaoșă a dat la începutul anului știrea că expunerea steagurilor naționale în Parlamentul European a fost interzisă. Luată cu Cîntarea Guvernului Orban la vreme carcalacă, cam la fel de multă presă băștinașă a dat luna asta știrea despre interdicția unională de a mai scrie pe marfa de pe raft “produs în România.” Lipsesc știrile, darămite dezbaterile cît de cît serioase despre aceste evoluții care demontează netulburate națiunile europene cu obiectivul de a le transforma în niște județe ale unui nou fel de imperiu. Imperiul tehnocraților”, scrie jurnalistul Sorin Faur pe pagina sa de Facebook.
„Cel puțin vreo 15 ani am trudit cu rîvnă la chipurile cioplite ale descentralizării și subsidiarității, arzînd simultan, cu huiduieli, păpușile totemice ale birocrației naționale, însă doar pentru a ne pregăti genunchii de închinăciune la birocrația europeană zeificată mai ceva ca Olimpul, deși dumneaei practică un centralism cel puțin la fel de anihilant și aberant ca acela impus de URSS sateliților săi posbelici. Ce-i drept, sovieticii n-au îndrăznit sau nu s-au priceput să stabilească pînă și curbura comercializabilă a castravetelui. Birocrații “europeni” au făcut-o demult.
Despre avantajele, beneficiile și mai ales despre deliciile unui imperiu al tehnocrației vorbesc zglobiu, zgomotos, explicit și fără perdea ultimele două luni de trai normat și regulat de către tehnocrație. Cea sanitară în cazul curent. Căci, vai!, sîntem guvernați de tehnocrați chiar în aceste clipe de neuitat. De tehnocrații care au reușit performanța să aloce puterii și opoziției politice rolul umoristic al unor decorațiuni vechi, fleșcăite, scumpe și mai ales foarte ușor abandonabile sub presiunea urgențelor Cauzei. Cauza fiind azi sanitară. Mîine, oricare alta”, conchide Sorin Faur.
„Uniţi în frica de boală, “oamenii-masă” s-au predat complet. Şi repetă, ca într-un delir, ce le spune guvernul: amenzi! amenzi! amenzi! Să se dea amenzi! Frica a întunecat simţul critic. Iar abandonarea simţului critic este primul pas spre abandonarea libertăţii”, scrie Iulian Anghel într-un articol de opinie pentru Ziarul Financiar.
„O mână de oameni s-a adunat în Piaţa Victoriei să protesteze, nici ei nu ştiu exact pentru ce. Nu a existat alt subiect peste week-end. Criminalii, ne îmbolnăvesc, nu respectă distanţa socială, nu poartă măşti – oamenii erau în aer liber, iar masca se poartă în spaţii închise. Putinişti, dughinişti, atac asupra României de la Est! Nimeni nu s-a mai oprit în loc să se întrebe: „bine-bine, nu sunt de acord cu ei, dar ce drept am eu să-i fac idioţi?”
Nimeni nu se mai gândeşte că acele decizii ale guvernului de joia trecută, prin care erau instituite noi interdicţii, au fost ilegale. Aşa-numita lume-bună a făcut tabula rasa din faptul că guvernul a adoptat limitări ale drepturilor cu încălcarea Constituţiei (…)Ne vindem statului libertatea atât de greu obţinută. Când ne vom trezi, vom boci asemenea lui Esau.
Niciodată statul nu-ţi dă înapoi de bunăvoie ceea ce tu i-ai dat de bunăvoie. Iar „respectaţi ordonanţele militare” s-ar putea să revină mai repede decât vă închipuiţi. Şi nu azi-mâine, că poveste asta va trece. Ci cu orice altă ocazie viitoare”, scrie Iulian Anghel în articolul pe care îl puteți citi integral AICI.
„O apocalipsă non-violentă s-a pus pe treabă şi dă uitării şi rebutului tot ce făcea lumea în care am trăit cîndva…Virusul Corona ne-a scris, deja, viitorul. În cîteva săptămîni, relaţiile umane au fost înlocuite cu imitaţia lor stîngace şi dresată. Complicaţiile infinite ale vieţii au fost suprimate. Înţelesul scurtei noastre treceri prin lume s-a clarificat: e încadrarea în reglementări”, scrie Traian Ungureanu într-un editorial pentru Adevărul.
„În spatele acestui paravan împodobit cu ideograme corporatiste, se întinde pustiul. Economia diversă, foind de mici producători şi producători de mici, chelneri trăpaşi, prăvălii şi ateliere mărunte a fost măturată. Fără conspiraţie dar cu plăcere. Dacă războiul împotriva nenumăraţilor autonomi avea nevoie de un pretext, epidemia l-a oferit pe gratis şi l-a camuflat moral.
Viaţa se desprinde de propria esenţă. De existenţa ca simultan de vieţi. De traiul gălăgios, rumen de şotii şi bîrfe, haios, cheltuitor de timp şi de afect – în familie, pe la terase, cafenele, stadioane şi alte căldări cu bucurii pestriţe. În oglindă: încercarea de a ascunde moartea. Digitalizarea vieţilor pierdute şi dosirea riturilor funerare fac din moarte un detaliu pasager şi oarecum normal al vieţii – ea însăşi redusă la momentul plat şi satisfăcător al consumului. Cîteva declaraţii intense şi oneste ale lui Cristi Puiu descriu mai bine impasul. După două sute de ani de răfuieli în numele emancipării, absenţa religiei şi aroganţa de sine cîntăresc tot mai greu şi dezorientează tot mai precis. Epoca PC, epoca post-Corona, nu va reţine mare lucru din vremurile ante-Corona. Pentru că le va pune capăt. Va fi niciodată ca odată. Încep timpuri noi. Vremuri străine”, concluzionează Traian Ungureanu.
Redescoperiți, recuperați și apărați România! Aia profundă, de ne-a fost dată ca patrie. E ultima noastră redută și cea mai de folos!