Tot trei câte trei, ca-n regulamente: „Regimul Klaus Iohannis a făcut primul pas din scurtul drum care duce la dictatură: instituirea cenzurii. Sub pretextul combaterii fake news pe timpul pandemiei de coronavirus, guvernul liberal și președintele statului nu mai acceptă nici un punct de vedere contrar celui oficial”, scrie jurnalistul Claudiu Târziu în editorialul său din Rostonline.
„ În paralel cu interzicerea unor siteuri, pe motiv că distribuie fake news, guvernul încearcă să momească restul mijloacelor mass media cu bani de la buget. A fost anunțat un plan de ”susținere” a presei pe timp de criză sanitară, în valoare de 200 de milioane de lei (aproximativ 40 de milioane de euro), împărțit pe patru luni, constînd în contracte de publicitate de stat, în virtutea cărora ziarele, revistele, posturile de radio și de televiziune, precum și siteurile eligibile vor distribui informații oficiale referitoare la campania guvernamentală de combatere a coronavirusului. Asta e mită pe față. Dacă și pînă acum vocile media alternative erau rarisime și firave, guvernul se asigură că acestea vor dispărea cu totul. Cine se lasă cumpărat, bine, cine nu, va fi închis.”, avertizează Claudiu Târziu în editorialul pe care îl puteți citi integral AICI.
„În România actuală, s-a intrat într-un cerc vicios: inși incapabili se agită și „aleg” un ins depășit de funcție, care, la rândul său, abuzează de Constituție și de instituții și dă funcții neisprăviților, care trompetează cât de „bun guvern” sunt, în vreme ce țara nu a realizat cu ei decât pierderi! Din nefericire, la această oră, aici prostocrația a ajuns sistem”, scrie Andrei Marga într-un editorial zdrobitor publicat de Cotidianul.
„Nu există ceva pe care „președintele” să fi pus mâna și să nu se fi stricat. Nu se mai fac alegeri câtuși de puțin respectabile (adică fără Securitate și fără penibilități!), statul este mai securist (înfiltrând până și partidele) ca oricând, economia se pune pe butuci (nu doar prin pandemie!), finanțele eșuează în recorduri de îndatorare, asistența socială se destramă, oamenii sunt împinși la soluții disperate, relațiile externe s-au redus la excursii. Promovarea celor mai slabi („der Untersten”, cum spunea Thomas Mann) este fără precedent în istoria României… România nu mai are nici o discuție publică a propriei situații, iar de dezbateri fuge chiar „șeful”. Orice țară din jur vine cu o propunere, cu proiecția unor valori – România stă! Neisprăviții nu au răspunsuri la probleme, dar scot etichete. Cetățenii calificați, care spun lucrurilor pe nume, sunt ba „penali”, ba „securiști”, ba „informatori”, ba „neromâni și vânduți”, ba ar ține de „guvernări proaste”, ba „vând Ardealul”. Mai durează încă aruncarea vinei pe „niște”. De la „niște evrei” s-a trecut la „niște psd-iști”, mai nou la „niște zilieri”, în ultimele zile la “niște străini”! Se debitează prostii, ca și cum se poate trăi din atacarea competenței și a civismului!
Că cineva spune prostii, ține de cât îl duce capul, dar că îi ia de fraieri pe alții este chestiunea fiecăruia cât acceptă. Cum ziariștii au observat, insul promite că nu se va ieși din localitate nici după 15 mai a.c., dar el face naveta pe Valea Oltului, ignorând ceea ce semnează! Frizeriile fiind închise sub semnătura sa, el răspunde senin jurnaliștilor că s-a tuns acasă. Cu și fără probe, românii trec uneori drept mincinoși. Acum se vede bine de unde începe molima”
Din 2014 încoace, singura obsesie, într-o Românie pe care a umplut-o din nou de abuzuri și securism, sunt „alegerile” care să dea neapărat „guvernul meu”. I s-au dat – prin încălcarea oricărei legitimări constituționale – „guvernele lui” în 2016 și în 2019! Pesemne că poți să-i dai guverne pe viață, că tot nu iese nimic. Din ce să iasă?” se întreabă Marga în editorialul pe care îl puteți citi integral AICI.
„Orban vs Orban, comparații irezistibile” își intitulează Ilie Șerbănescu editorialul din România Liberă, în care analizează prestațiile premierilor cu același nume. ,,Dl Orban de la Budapesta a pus la bătaie tot ceea ce a avut la dispoziție pentru a ajuta firmele mici în restriște, pe salariații afectați și debitorii bancari cu probleme. Ca să nu se îndatoreze prea greu a făcut ceva superimportant, durându-l în nădragi că va fi din nou taxat de „iliberalism” de către komisarii de tip sovietic de la Bruxelles. A luat câte ceva de la bogați ca să poată da ceva la săraci, care vor fi cei mai afectați. A taxat băncile, chiar și pe proprietarii auto, a cerut limitări din partea celor cu câștiguri mari. Nimic din toate acestea la dl Orban de la București. În abordarea acestuia din urmă, „ajutorul” în domeniul bancar rămâne la cheremul deciziei băncilor și ceea ce se va da concret firmelor și salariaților va fi de la bugetul de stat. Adică de la săraci! Pentru că, în biata Românie, firmele care obțin 70% din PIB, adică cele mari, participă la finanțarea cheltuielilor bugetului României cu numai 45%, bugetul fiind susținut de fapt de către săracii României (micile firme) în proporție de peste 55%, deși acestea nu realizează decât 30% din PIB.
Să nu-l punem însă la zid pe dl Orban Ludovic. Atât poate nu numai pentru că asta este viziunea sa „europeană”, dar acestea sunt și limitele pe care le dictează starea și statutul de colonie al României.
În Ungaria, statul este puternic, nu minimal: încasează din taxe 48% din PIB, în România – doar 26% din PIB! E o diferență de resurse și de putință! În Ungaria, există foarte multe bănci străine, dar sistemul bancar este controlat de bănci maghiare; în România 87% din capitalul din sistemul bancar este străin și băncile străine îl conduc. Ungaria are un sistem bancar, bun sau rău, dar al său! România n-are un sistem bancar, bun sau rău dar al său!
Concluzionând: cu posibilități anticoloniale mai mari dar și cu vreri anticoloniale hotărâte, dl Orban Viktor de la Budapesta face ce face, în timp ce, cu posibilități anticoloniale mai mici dar și cu vreri anticoloniale zero, dl Orban Ludovic de la București nu poate face decât ceea ce face.
Într-o stare colonială aiuritoare, respectiv cu două economii disjuncte pe același teren – una, cea românească, ce trebuie, deși a ajuns să pună doar pingele, s-o țină înfloritoare pe cealaltă, cea străină – lucrurile nu pot merge mai departe, oricât colonialism ar administra stăpânii externi și oricât ar accepta colonia, pentru că se vor împotmoli! Așa ceva nu poate opera! Și împărțirea terenului între colonialiști va fi obiectiv necesară! România este în mare pericol de-a fi dezmembrată!
Asistând la evenimente, ba mai mult decât atât judecând după propriile declarații privind respingerea tratatului de la Trianon, de la care tocmai se împlinesc în curând 100 de ani, dl Orban de la Budapesta poate chiar mizează să se aleagă cu ceva: cu vreo autonomie teritorială a ținutului secuiesc, poate chiar și cu vreun Ardeal! Eu cred că se înșală, dar nu pentru că România nu va pierde Ardealul, ci pentru că îl vor lua nemții. Nu vor fi cumva lupte, totul se va aranja în liniște, la Bruxelles, online! Ca în vremea coronavirusului!” conchide Șerbănescu în editorialul pe care îl puteți citi integral AICI.
Redescoperiți, recuperați și apărați România! Aia profundă, de ne-a fost dată ca patrie. E ultima noastră redută și cea mai de folos!