La 27 martie 1918 era convocat la Chișinău Sfatul Ţării. Mai bine de un secol, românii dintre Prut şi Nistru fuseseră supuşi unui proces dur de opresiune și desnaţionalizare, după ce în 1812 Rusia țaristă a ocupat acest teritoriu. Până în momentul cotropirii ruseşti, Moldova nu fusese niciodată divizată de Prut. Prăbuşirea ţarismului a produs o vie reacție de renaştere naţională a românilor din Basarabia, care în pofida represaliilor bolșevice se organizează și își determină singuri soarta.
În sala mare a Parlamentului de la Chișinău erau prezenți preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Moldoveneşti, Daniel Ciugureanu, toţi membrii guvernului şi primul ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand I. Actul unirii Basarabiei cu România a fost citit în faţa Sfatului Ţării de secretarul acestuia, Ion Buzdugan.
„Republica Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”, stabilea Actul Unirii. Reprezentanţii minorităţilor, aproape o treime din totalul deputaţilor, au cerut, în general, vot secret, iar apoi s-au abţinut ori au votat împotrivă. Rezultatul votului pentru unirea Basarabiei cu România a fost concludent: 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi absenţi.
Astfel, Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Ziua de 27 martie a devenit sărbătoare națională, în urma deciziei Parlamentului de la București din 2017. Deși pactul secret Ribbentrop-Molotov, care zădărnicea la 28 iunie 1940 Actul Unirii prin ocuparea Basarabiei de către Rusia, a fost condamnat în Parlamentul European în septembrie 2019, acesta continuă să producă efecte dureroase pentru români și astăzi.