Cei 40 de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Liciniu (308-324), fiind soldați creștini la Sevastia, aflați sub ascultarea comandantului păgân Agricola. Aflând de credinţa lor creştină, Agricola a poruncit să fie aduşi în faţa lui şi le-a spus: ,,Cum v-aţi arătat ascultători către mai-marii voştri în războaie, aşa să ascultaţi şi acum porunca împăratului, aducând jertfă zeilor”. La acest îndemn, Chirion, căpetenia celor patruzeci, a răspuns: ,,Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim să luptăm şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui”. Refuzul lor le-a atras pedeapsa și mai apoi jertfa.
Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în această zi vine din credința românilor din vechime că vinul băut în memoria Măcinicilor/Mucenicilor se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă. Dacă cineva din satele în care se practica obiceiul nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Ziua de Măcinici este socotită în calendarul popular începutul Anului Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor. În ziua de 9 martie era scos plugul în țarină și se trăgea prima brazdă, iar oamenii și animalele lor erau puruficați prin stropirea cu apă sfințită. Ziua de 9 martie este și o sărbătoare a morților, aceștia fiind pomeniți prin împărțirea de „mucenici” special gătiți și de fasole sleită, nuci, poame sau alune.