„Dacă Germania și Austria au stocat și utilizat abuziv apa din Dunăre, cauzând prejudicii statelor din aval, se pot cere despăgubiri. România are dreptul la despăgubiri de la Austria și Germania, dacă probează prejudiciile”, transmite profesorul de drept comercial Gheorghe Piperea, în plină dispute legată de debitul Dunării și efectul acestuia asupra sistemului energetic national.
„Statele din amonte au obligații clare de a utiliza apele într-un mod echitabil, rezonabil și fără a cauza prejudicii semnificative statelor din aval. Aceste obligații derivă din dreptul internațional cutumiar, din Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenția de la Sofia / Danube River Protection Convention – DRPC, 1994, intrată în vigoare 1998) și din principii codificate în Convenția ONU privind dreptul utilizărilor non-navigabile ale cursurilor de apă internaționale (Convenția de la New York, 1997) și în Convenția UNECE de la Helsinki (1992).
Concluzie practică: stocarea sau utilizarea abuzivă a debitului care afectează semnificativ avalul poate fi contestată ca încălcare a dreptului internațional. Statele din aval pot (și trebuie) să utilizeze, la nevoie, mecanismele juridice obligatorii dacă dialogul eșuează. Situația concretă (dimensiunea prejudiciului, existența unor acorduri bilaterale, date hidrologice) determină intensitatea răspunderii”, punctează pe pagina sa avocatul Gheorghe Piperea.
Europarlamentarul român nu trece, însă, cu vederea, vinovăția autorităților de la București pentru actuala criză, subliniind că acestea au făcut în politica energetică din ultimii 7 ani „toate greșelile din lume”.
„În 2019, producția totală de energie electrică a României a fost de aproximativ 56,9 TWh. În 2025, producția internă a scăzut la circa 51,4 TWh. La data de azi, nu mai puțin de 8 hidrocentrale sunt fie închise operațional (Vidraru), fie începute, dar oprite prin litigii de mediu, în urmarea contestațiilor unor ONG – uri, cu sau fără legătură cu unii politicieni. Producția cumulată a hidrocentralelor oprite ar putea aduce un surplus de 0,7–1 TWh/an și ar contribui la reducerea importurilor și la echilibrarea sistemului.
Ce au făcut „autoritățile” românești din 2019 încoace?
Ținând neapărat să joace rolul elevului silitor (dar nu prea inteligent) al Comisiei Europene, politicienii și birocrații de „ielită” din guvernele de după 2019 au închis sau pus pe traiectorie de închidere toate minele de cărbune și toate termocentralele pe cărbune. Este o minune că azi încă mai sunt în funcțiune 2 termocentrale pe cărbune (mă întreb cât o să mai dureze, că nu prea mai avem cărbune din producția internă, fiind nevoiți să luăm din Africa de Sud, Brazilia și … Ucraina).
Cu mult mai grav este că închiderile erau jaloane în PNRR, pentru a „accesa” bani, cu destinația termocentrale pe gaz. Banii au fost luați, au fost deturnați pe alte destinații și comisionați vârtos (pe consultanță) și nu au fost utilizați pentru termocentralele pe gaz. Vine acum momentul în care, în același timp, nu avem energie de echilibrare de la centralele pe cărbune, nu avem centrale pe gaze și, în plus, trebuie să dăm banii înapoi, la UE, pentru că așa a fost conceput PNRR…
În domeniul nuclear, avem o centrală care ar fi trebuit să aibă funcționale nu 2, ci 4 reactoare. Reactoarele 3 și 4 sunt o himeră încă din 1990 și așa vor rămâne în următorii 20 de ani de „stabilitate” a partidului – cartel psdpnlsusrudmr. Reactoarele 1 și 2 sunt demult depășite, urmând a intra în revizie la anul”, notează cu amărăciune Gheorghe Piperea.
În opinia sa, este de-a dreptul ridicol să constați că „în baza sistemului de solidaritate energetică la nivel de UE, România contribuie cu energie re-distribuită unor state ca Germania sau Austria, mai ales pe timp de zi – vindem ieftin, iar cumpărătorii stochează și ne revând, din când în când, pentru că sunt „solidari”, dar foarte, foarte scump… Așadar, România, țară care dispune de toate mijloacele cunoscute de producție a energiei electrice, nu are energie electrică. Ca să conchid: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă”, mai scrie Gheorghe Piperea în plină criză energetică.