Cineva, acolo, sus, ne iubește. Și ne-a salvat, vinerea asta, de la un adevărat masacru. Unul planificat. Cu maximă cruzime și completă lipsă de scrupule.
Narativul ăsta doinit din genunchi și dictat ca adevăr de stat, cum că bărcuța ucraineană teleghidată și plină de explozibil a ajuns, sărmana, amețită și răvășită sufletește de bruiajul rusesc, fix în port, e de anale. Și de premiat pe secțiile alea speciale, în care urmele de pași pe tavan sunt ceva firesc pentru ochiul minții, borcanele cu murături doboară fără efort chiar și OZN-uri, iar 1+1= love și, în mod logic, 196. De milioane.
Pe scurt: de „amețită” ce e, drona ucraineană face manevre complexe, ocolește digul și alte obstacole și ajunge în port. Unde se apropie, cu tot cu jumatea de tonă de explozibil, fix de terminalul petrolier. Tot pe acolo, și un depozit cu niște azotat de amoniu, praful ăla care știe să facă fain de tot, cum am văzut acum câțiva ani în Liban. „Orbită” de ruși (care nu reușesc să bruieze pe partea lor de Mare Neagră sau pe Azov drone care fac ravagii), „a noastră” n-a nimerit (încă) Brăila, dar era cât pe ce să nimerească exact în zona din care, explodând de rușine, ar fi ras tot portul și juma` din Constanța. Noroc cu balizele alea antipoluare în care s-a blocat…
Dacă nimerea în punctul stabilit, drona era, disciplinat și de netăgăduit, rusească, fiindcă nu mai rămânea nici sfert de particulă din ea care să-i deconspire proveniența. Dar futu-i ecologia mă-sii, cu balizele ei cu tot, excuse my french…
Și uite că mai apar și niște fraieri de români care filmează. Și care sunt filmați la rândul lor de sculele de pe sărmana bărcuță, de-și dau ucrainenii seama că deconspirarea nu mai poate fi evitată. Așa că pun mânuța pe telefon și anunță la București că o vor detona. Desigur, din mare grijă, profundă dragoste și adânc respect, nu pentru a face nevăzut vreun obiect delict și niscai probe…
Am scăpat de un masacru și de încă o tentativă de atragere în război pusă la cale (hai să nu ne mai lăsăm luați de proști) tocmai de vecinii cărora le ținem cârca pe toate căile. Și care, scuze din nou pentru formulare, se pișă pe noi cu jet din orice direcție și fără strop de trac, la schimb. Cineva, acolo, sus, ne iubește! Dar Dumnezeu în sac nu bagă, cum zice vorba aia din bătrâni… Evitarea împingerii României în război ține de noi. Și nu se poate face cu măscărici, marionete și slugi puse la conducerea țării!