Așadar: Ungaria nu se mai opune împrumutului de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, dar nici nu va participa cu vreun crăițar din propriul buzunar la filmul ăsta. De asemenea: Ungaria nu spune „nu” aderării Ucrainei la UE, ci doar că va organiza un referendum național pentru a-i lăsa pe unguri să decidă, iar asta numai după ce Kievul va ieși din război, iar parcursul va fi unul complet, așa cum s-a procedat în toate cazurile de până acum. În rest, priorități proprii, precum deblocarea fondurilor UE alocate Budapestei. Bun venit în Magyarorszag!
Desigur că e prea curând să tragi concluzii de beton armat, însă primele mesaje ale lui Peter Magyar asigură cel puțin semnele de punctuație necesare ieșirii din extazul splendid pentru bancuri, ce explodase în bula „progresistă” pe fondul alegerilor din Ungaria. Plus un semnal suficient de citeț că, după un număr prelungit de „hardcore ciardaș”, în același program artistic al Budapestei urmează o splendidă suită de valsuri.
Să ne uităm la ce a ieșit: 6 parlamentari de la Mi Hazánk, formațiune ultra-naționalistă utilă FIDESZ (55 de parlamentari) în a se pretinde variantă „light” de naționalism. Și, bineînțeles, marele învingător: TISZA, cu cei 138 de reprezentanți în Parlamentul Ungar care asigură majoritatea necesară pentru absolut orice joc de politică și putere. Un partid „conservator de centru-dreapta” care poate pretinde la rândul său, în raport cu FIDESZ, că e absolut frecventabil. Dar care e construit din aceeași tulpină de fostul membru FIDESZ Peter Magyar și care e gata să schimbe un pic din ton și din pașii de dans, fără să părăsească ADN-ul politic al programului Budapestei.
Mai pe românește, eu cred că avem de-a face cu aceeași Mărie, care și-a tras altă pălărie, și-a îndulcit un pic glasul și a schimbat parfumul. Iar acum va face câte un pic de compromis în zonele mult-așteptate de suflarea progresist-federalist-ursuliană. Așa, cât să se iasă din blocaj, să vină bănuții ăia europeni și să se ia din nou loc la masă. Acolo unde va continua, în varianta camuflată, fix aceeași misiune politică: cea de a face din Budapesta principalul pol de putere în „bazinul carpatic” despre care tot vorbea „învinsul” Orban și de a obține din această poziție orice se poate obține din dizolvarea statelor naționale pusă în scenă de federaliștii europeni.
Recunosc, e una din situațiile în care mi-aș dori să nu am dreptate, aș vrea ca intuiția să mă înșele. Om trăi și om vedea. Până una-alta, idioții utili și imbecilii de serviciu de pe la noi ar face bine să realizeze măcar că Peter Magyar nu a câștigat alegerile de sub șaua ideologiilor neo-marxiste, ci călărindu-le, în timp ce flutura steagul Ungariei. Și că nu este un produs ONG-istic, ci un foarte eficient utilizator al acestor rețele. Sau măcar că părăsirea unei săli în care era supusă la vot soarta Ursulei nu aduce a sprijin necondiționat pentru politicile acesteia, ci mai degrabă a vals finuț pe acorduri proprii…