„Există, în istoria recentă a construcției europene, un paradox pe care nicio retorică instituțională nu reușește să îl dizolve: cu cât Uniunea Europeană își extinde aparatul de reglementare și își multiplică instrumentele fiscale, cu atât cetățenii ei devin, în termeni reali, mai săraci în raport cu competitorii lor globali”, afirmă avocatul timișorean Alexandru Mușătoiu în articolul „Fiscalitatea europeană și Net Zero- sărăcirea intenționată a populației?” publicat pe blogul său.
„Nu vorbim despre o sărăcire bruscă și vizibilă, ci despre una lentă, metodică, aproape imperceptibilă — un transfer sistematic de avere de la individ la stat, mediat de mecanisme birocratice atât de sofisticate încât victima le finanțează cu gratitudine, convinsă că participă la salvarea planetei… Articolul de față își propune o radiografie rece a mecanismelor prin care arhitectura fiscală europeană — și în particular agenda Net Zero — produc un efect de sărăcire programată structural, într-un ciclu autoperpetuant pe care niciun tratat european nu l-a supus vreodată votului cetățenilor”, punctează Alexandru Mușătoiu.
„Europa se află la un punct de inflexiune. Poate continua pe traiectoria actuală — acumulând reglementări, majorând taxe invizibile, pierzând industrii și consolându-se cu fonduri de redistribuire — sau poate face ceea ce niciun ciclu instituțional nu a reușit până acum: o reformă structurală care să pună cetățeanul, nu aparatul, în centrul ecuației fiscale. Altminteri, citatul lui Colbert de la începutul acestui articol va rămâne cel mai fidel descriptor al construcției europene: arta de a smulge pene cu minimum de țipete. Doar că, în 2026, gâsca a început să numere penele care îi mai rămân”, conchide cu amărăciune avocatul Alexandru Mușătoiu în analiza care poate fi citită integral AICI.