Mișcarea-șoc a începutului de an, prin care Statele Unite au extras cuplul prezidențial al Venezuelei și au anunțat că vor prelua conducerea statului sud-american pentru o perioadă de tranziție către democrație, a generat deocamdată puține analize coerente în spațiul informational românesc. Spicuim câteva dintre opiniile ce surprind „miezul” acestui eveniment care, cu siguranță, va rămâne în istorie.
„Ceea ce se întâmplă astăzi în Venezuela are o paralelă clară cu ceea ce Rusia a numit “operațiune militară specială” în Ucraina. În ambele cazuri, o mare putere justifică folosirea forței militare prin argumente de securitate și interese strategice. Diferența este una de tabără, nu de mecanism. Și acolo, și aici, forța precede justificarea juridică, iar dreptul internațional este chemat ulterior să explice un fapt deja consumat. Acesta este, de fapt, cel mai clar semn al fragilității ordinii internaționale în care trăim”, constată Silviu Predoiu, fostul șef al SIE. „Combaterea narcotraficului nu oferă, prin ea însăși, o bază juridică solidă pentru capturarea și extragerea unui șef de stat în exercițiu… Problema reală, oricât de cinic ar suna, nu este însă doar Venezuela. Problema este precedentul. Ce se întâmplă atunci când marile puteri ajung la concluzia că regulile pot fi suspendate ori de câte ori miza strategică este suficient de mare? Ce mai rămâne din dreptul internațional, dacă acesta devine selectiv, aplicabil adversarilor, dar negociabil pentru sine?” se întreabă retoric Silviu Predoiu pe pagina sa.
Statele Unite transmit „un semnal fără echivoc: în spațiile considerate vitale, prezența puterilor rivale și ambiguitatea regimurilor care cochetează cu acestea nu mai sunt tolerate”, punctează analistul Ștefan Popescu într-un editorial pentru Gândul. „Intervenția din Venezuela poate fi citită ca aplicarea accelerată a reactivatei doctrine Monroe formulată în Noua Strategie de Securitate a administrației Trump 2.0. Imperiul nu se extinde; dimpotrivă, se retrage… Republica imperială americană își securizează spațiile vitale, iar această concentrare defensivă asupra propriei emisfere marchează abandonarea ambiției unei proiecții universale a puterii. Aviz celor de la Bucureşti…” avertizează Ștefan Popescu.
„Venezuela este pretextul, nu este textul acestei operațiuni… America de Sud este cea mai importantă regiune pe care America și-o asumă, nu atât împotriva Europei, precum președintele Monroe în secolul al XIX-lea, ci împotriva Chinei”, susține analistul Dan Dungaciu. Acesta atrage atenția că „ordinea mondială moștenită nu mai are nicio valoare practică” și că asistăm la punerea în „concordanță” a „ zonelor de putere cu instituțiile de putere din această lume”. Potrivit analistului, în aceste condiții nu este exclus ca în curând să asistăm și la evenimente concrete care au ca subiect Groenlanda, parte e aceleiași sfere revendicate de americani ca zonă de putere și influență, adusă încă de acum câteva luni în discuție de Donald Trump.
„Întrebarea pentru România este ce face în noile condiții ale geopoliticii marilor puteri, bazată pe balanță de putere, sfere de influență, controlul armamentelor? Toate ouăle au fost puse în coșul unui actor care nu are nicio valență reală în termeni de securitate globală, în speță UE. Nu UE e problema în sine, ci transformarea ei riscantă în ceea ce nu este și nici nu poate fi, pe termen scurt”, subliniază Dan Dungaciu. „AUR își asumă proiectul de Securitate American, de aici și vizita la Washington de la mijlocul lunii ianuarie. AUR își va asuma și proiectul Anul 2026 – Anul Americii în România, plecând de la sărbătorirea a 250 de ani de independență a SUA”, anunță pe pagina sa sociologul și politologul Dan Dungaciu, care de curând a intrat în conducerea Alianței pentru Unirea Românilor.