„Ideea Europei federale riscă să devină ultima mare iluzie a unei elite care nu mai înțelege continentul pe care îl administrează” susține profesorul Corneliu Calotă într-o excelentă analiză pe această temă. Ideea „nu este absurdă în sine”, ci prin „modul în care e „împinsă” înainte. În Europa de astăzi vedem federalism promovat tehnocratic fără legitimare populară. Un federalism perceput ca dizolvare a națiunilor, nu ca pact între ele…
Paradoxal, Europa încearcă să se federalizeze după ce și-a abandonat mitul fondator și fără să fi avut vreodată un demos comun. Este un proiect împins „de sus în jos”, exact invers față de cum ar fi necesar”, punctează Corneliu Calotă în articolul „Statele Unite ale Europei- o idee corectă, împinsă într-o direcție greșită”.
„Suveranismul, considerat principalul obstacol al Europei federale, nu e un obstacol, ci un simptom al reticenței. Iar un proiect federativ european care ignoră acest curent este sortit eșecului” cu atât mai mult cu cât în paralel avem de-a face cu „evitarea confruntării cu adevăratele probleme ale continentului: dezindustrializare, migrație, fractură socială, pierderea competitivității, criză demografică”, subliniază Calotă.
„Condițiile obligatorii pentru apariția unui „imperiu” federal european presupun un mit fondator și un leadership care să propună un proiect comun care să ofere demosului un sens istoric împărtășit” or „elitele europene au adoptat rusofobia ca paliativ pentru mitul fondator”, remarcă analistul. „Rusofobia este un „mit fondator de avarie”. Europa nu se definește prin ce este, ci prin ceea ce respinge. Este un mit negativ, nu unul pozitiv”, explică autorul.
De ce direcția este greșită? „Pentru că miturile fondatoare construite pe frică și ură externă au o istorie foarte proastă. Cer escaladare permanentă (altfel se dezumflă), produc isterie morală, distrug spațiul critic intern, cer obediență, nu loialitate… Periculos în această căutare de mit fondator nu este atât războiul în sine, cât militarizarea discursului moral, demonizarea oricărei prudențe ca „trădare”, suspendarea dezbaterii în numele „urgenței istorice”… Între rațiunea fără emoție și emoția fără rațiune, Europa a ales, momentan, a doua variantă”, avertizează Calotă.
Europa federală ar avea o șansă doar dacă: ar renunța la federalismul birocratic; ar accepta suveranitatea națiunilor ca bază, nu ca problemă; ar construi o confederație de proiecte, nu un superstat; ar regăsi un minim de transcendență culturală (nu neapărat religioasă); ar pune limite clare globalismului economic. Dar asta presupune curaj. Și, momentan, Europa nu are curaj – doar proceduri”, concluzionează Corneliu Calotă.