În 1823, James Monroe a spus Europei: „Emisfera vestică e a noastră.”
În 2026, Donald Trump a demonstrat că nu era o sugestie.
Maduro- dictator, narcoterorist, aliat al Iranului și al Chinei- a fost scos din pat de Navy SEALs și dus la New York să dea socoteală. Fără „consultări multilaterale”. Fără 15 ani de sancțiuni care nu sancționează nimic. Fără comunicate îngrijorate de la Bruxelles.
O operațiune. O noapte. Gata.
Iran? Regimul ayatollahilor se clatină sub cea mai mare revoltă din 1979 încoace. Trump nu trimite „îngrijorare profundă”. Trimite un mesaj: „Ajutorul e pe drum. Continuați.” Și când Khamenei amenință, Trump răspunde că e „un om bolnav” și că „e timpul pentru o conducere nouă”.
Asta nu e diplomație. E presiune. Funcționează.
Groenlanda? Trump o vrea pentru că știe ce știa și Eisenhower în 1946: cine controlează Arctica controlează viitorul. Danemarca se supără. Danemarca nu poate apăra Groenlanda nici de un aisberg.
66 de organizații internaționale părăsite într-o zi de către SUA, inclusiv OMS? Pentru că majoritatea existau doar ca să plătească America facturile și să primească lecții de morală de la funcționari care n-au construit nimic în viața lor.
Ce ar trebui să învețe Europa?
Că lumea nu e un seminar de drept internațional. Că tratatele fără forță sunt hârtie. Că „valorile comune” nu opresc nici un tanc și nici o rachetă. Că națiunile care nu se respectă pe ele însele nu vor fi respectate de nimeni.
Ce ar trebui să învețe România?
Că suntem pe frontiera NATO cu cel mai agresiv imperiu din vecinătate și că singura garanție reală de securitate e să fim utili, nu simpatici. Să avem o armată serioasă, o conducere serioasă, o poziție clară. Să nu mai așteptăm să ni se spună ce să facem, ci să propunem.
Trump ne arată că se poate: să-ți pui țara pe primul loc fără să-ți ceri scuze.
Kissinger scria că un lider e definit de capacitatea de a modela realitatea, nu de a reacționa la ea.
Trump modelează. Europa reacționează, când reacționează…
Ordinea mondială „bazată pe reguli” era un mod elegant de a spune: „America plătește, America apără, iar ceilalți decid cât de rea e America” (mai ales din punctul de vedere al Administrației Trump).
Acum regulile s-au schimbat. Cine plătește, decide.
Naționalismul nu e o boală. E singurul vaccin împotriva irelevanței. Iar cei care nu înțeleg asta vor înțelege curând- când vor căuta pe hartă țări care mai contează și nu se vor găsi pe ea.
PS: Nici măcar nu am scris aceste rânduri din vreo calitate de „fan” a lui Trump. Ci poate doar de om care înțelege că relațiile internaționale nu se bazează pe sentimente.