Negocierile privind soarta Groenlandei par să intre în „priză”, după ce reprezentanții Guvernului Danemarcei și al teritoriului autonom din cadrul Regatului Danez au solicitat marţi o întâlnire cu secretarul de stat american Marco Rubio pentru a discuta declaraţiile recente ale preşedintelui american Donald Trump referitoare la insula arctică, relatează agențiile internaționale de știri.
Președintele american a declarat în repetate rânduri în ultimul an că Statele Unite „au nevoie” de Groenlanda şi a sugerat explorarea opţiunilor pentru aducerea acesteia sub jurisdicţia SUA, imediat după intervenţia din Venezuela declaraţiile directe întețindu-se. Trump a înaintat chiar și un orizont de așteptare, dând de înțeles că în „20 de zile” subiectul va fi reluat, iar „în două luni”… rezolvat!
Şefii de guvern din Franţa, Germania, Italia, Spania, Regatul Unit, Polonia şi Danemarca au difuzat marţi o declaraţie comună în care subliniază că Groenlanda „aparţine poporului său” şi că numai Danemarca şi Groenlanda pot „decide” asupra chestiunilor care privesc ambele teritorii.
De subliniat ar fi că poporul celei mai mari insule din lume (peste 2 milioane de kilometri pătrați), care aparține geografic continentului american, numără sub 60 000 de suflete și este alcătuit majoritar din populație inuită. Printre eschimoșii localnici trăiește și o comunitate de câteva mii de urmași ai coloniștilor nord-europeni. Danemarca a schimbat statutul colonial al insulei abia în 1953, iar în urma referendumului din 1979 insula deține o autonomie care s-a tot lărgit de atunci încoace. De asemenea, în baza unui acord mai puțin cunoscut din perioada Războiului Rece, semnat în 1951, SUA dețin pe insulă o bază militară și pot să „construiască, să instaleze, să întrețină și să opereze” baze militare în toată Groenlanda, să „cazeze personal” și să „controleze aterizările, decolările, ancorările, acostările, mișcările și operațiunile navelor, aeronavelor și ambarcațiunilor”.
De remarcat este și că la alegerile din martie 2025, Demokraatit (Democraţii) a devenit cea mai mare forţă din parlamentul teritoriului autonom danez, cu 29,9% din voturi. Formațiunea este favorabilă independenţei și a fost secondată de Naleraq, partid nationalist, care a obținut 24,5% din voturi și susţine accederea rapidă la independenţă. Un fapt mai puțin cunoscut este că insula nu face parte din UE, părăsind Comunitatea Europeană care a precedat Uniunea printr-un referendum desfășurat în 1985.